Dumitru Monacu, epigramist, autor de proză şi poezie, le oferă iubitorilor de lectură o nouă carte, „Cronica părinţilor orfani”, o frescă a unei perioade foarte tulburi din viaţa românilor. Romanul a văzut lumina tiparului la Editura Quadrat şi redă viaţa unei comunităţi rurale din Nordul Moldovei, din perioada 1937 – 1944.
„Cartea intitulată <Cronica părinților orfani>, semnată de Dumitru Monacu, nu este doar un roman, ci este o saga, nu doar a unei familii, cum ne-a obișnuit literatura universală, ci a unui întreg sat din partea de sus a Moldovei, luat ca entitate integrală și reprezentativă, sau, cu un termen de comparație mai nou, ca un film în care se focalizează calm trecerea vremii în viața oamenilor trăitori acolo, situată cronologic în segmentul temporal al perioadei interbelice românești”, declară Lucia Olaru Nenati.
Potrivit renumitului eminescolog botoşănean, acest roman are un cu totul alt calibru, ca și cum tot ce a scris și publicat până în prezent Dumitru Monacu a fost doar un exercițiu de pregătire pentru o competiție majoră. „În primul rând impresionează și contrariază însuși titlul acesta insolit, a cărui semnificație gravă se descifrează abia la sfârșitul cărții. Căci toată această carte povestită cu pricepere și știința mânuirii cuvintelor e ca un film al unei istorii răscunoscute, dar numai în chip impersonal, însă pe care autorul de azi știe s-o facă vie, trăită parcă acum (doamne ferește!), iar prin gravitatea ei sobră și profundă, face parcă să adie un aer dinspre celebra carte a lui Nicolae Dabija, <Tema pentru acasă>, ridicând miza cărții mult mai sus decât o banală povestire despre întâmplări omenești obișnuite, către nivelul destinal al unui neam și al unei țări”, a mai spus Lucia Olaru Nenati.
„Sunt părinţii care rămân fără copii”
Autorul spune că în carte găsim absolut tot ce este legat de om, începând de la naştere, căsătorie, nuntă, dragoste, şezători, întâmplări mai hazlii sau mai puţin hazlii, apoi tragedii, din cauză că începe războiul în 1941 şi încep să moară flăcăii din sat. „Părinţii orfani sunt părinţii care rămân fără copii. E viaţa zbuciumată a unei comunităţi. Cartea se încheie cu momentul în care, după război, revin toţi acasă şi trebuie să o ia de la zero pentru că nu mai aveau nimic, războiul le luase totul”, afirmă autorul.
Dumitru Monacu s-a inspirat din povestiri ale bătrânilor, ale bunicilor din satul natal. „Personajul principal era sătul de atâta rău pe care-l îndurase şi îşi spunea că mai rău nu poate să fie şi, culmea, a fost, că urgia războiului a fost mai rău decât se aştepta el”, explică autorul.
Începând cu 2010, Dumitru Monacu i-a obişnuit pe botoşăneni ca din doi în doi ani să lanseze câte o carte. „Cronica părinţilor orfani” este a şasea carte, prima fiind o culegere de schiţe. Dumitru Monacu are materiale pentru noi cărţi. „S-ar putea să lansez şi un volum de poezii <normale>. De regulă, poeziile mele sunt satirice, umoristice, dar am şi poezii legate de sufletul omului”, concluzionează autorul.
Dacă omenirea va scăpa de pandemie, Dumitru Monacu intenţionează să-şi lanseze volumul „Cronica părinţilor orfani” în satul natal.