Rapița pierde tot mai mult teren în județul Botoșani. La modă în urmă cu ceva ani, acum, suprafețele de teren însămânțate cu rapiță au scăzut, culturile fiind înființate de fermierii importanți care știu tehnologia pentru a obţine profit și de cei care își asumă anumite riscuri climatice.
Seceta de la sfârşitul verii și începutul toamnei, gerurile din timpul iernilor când câmpurile nu sunt acoperite de zăpadă, înghețul târziu de primăvară și multitudinea dăunătorilor acestei plante i-a descurajat pe fermieri să cultive pe suprafețe mari această plantă, astfel că în această toamnă s-au înființat culturi pe doar 7.500 de hectare, adică o suprafață cu 25% mai redusă decât anul trecut, când s-au înființat aproximativ 10.000 de hectare. Dintre acestea au ajuns la recoltare mai puțin de jumătate, undeva la 4.800 de hectare. În medie, în acest an, în județ, s-au recoltat 2,2 tone la hectar, adică cu trei sute de kilograme mai mult decât producția medie la nivel național. „La rapiţă, dacă producţia medie anul trecut a fost de 2,3 tone pe hectar, anul acesta este de 1,9 tone pe hectar. Şi aici s-a înregistrat o scădere semnificativă, din cauza secetei extreme care s-a instalat în toamna anului trecut, iar în acest an deşi în ultima perioadă au fost precipitaţii chiar din abundenţă, în anumite zone ale ţării şi mai ales în Dobrogea, în sudul Moldovei, sunt încă zone care sunt puternic afectate de secetă”, declara recent ministrul Agriculturii, Adrian Oros, care a stabilit o despăgubire de „1.002 lei pentru hectarul de rapiţă” afectat de secetă.
În ciuda problemelor pe care le ridică această cultură, mai sunt și fermierii botoșăneni care o mențin în portofoliu. „S-au înființat 7.500 de hectare, din care, estimativ, jumătate vor ajunge la recoltare. Rapița nu poate să o cultive orice fermier, pentru că este o cultură destul de pretențioasă și necesită tehnologie și cunoștințe, dar la noi în județ avem potențial, chiar dacă nu suntem o zonă de favorabilitate. În general se cultivă în Nordul județului și pe Valea Siretului”, a declarat Cristian Delibaș, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură Județeană (DAJ) Botoșani.
În ciuda cererii tot mai mari, și la nivel european rapița a ajuns să ocupe ocupă doar 30% din spaţiul pe care îl ocupa în urmă cu patru ani. Fermierul britanic Joseph Hodges, citat de Bloomberg, a explicat că a decis să diminueze suprafaţa însămânţată cu rapiţă pentru a da prioritate mazării şi leguminoaselor, pentru că „rapiţa a devenit o cultură cu grad mare de risc”. „Însămânţările au fost reduse semnificativ şi mă aştept să fie reduse şi anul viitor”, spune Joseph Hodges.
În acest an, recolta de rapiţă a UE a coborât la cel mai scăzut nivel din ultimii 14 ani. Producţiile bune din Canada şi Australia nu vor fi însă suficiente pentru a compresa pierderile suferite în Europa, astfel că stocurile mondiale ar putea ajunge la jumătate faţă de nivelul la care erau în urmă cu doi ani. Astfel, prețul pentru o tonă de rapiță a ajuns la Bursa Euronext de la Paris să oscileze în jurul a 1.900 de lei tona, adică cu aproximativ 300 de lei pe tonă mai mult decât acum un an. Șrotul de rapiță se vinde cu echivalentul a 950 de lei tona. În timp ce uleiul de rapiță a ajuns la aproximativ 3.500 de lei tona.
Culturile de rapiță au explodat acum câțiva ani, când această plantă a devenit principala sursă de biocombustibil. Deși raportul dintre biocombustibil și combustibilul fosil se menține redus, rapița este văzută cu un potențial remarcabil ca sursă de energie alternativă. Producătorii de combustibili erau obligați să introducă treptat tot mai mult biocombustibil, dar criza generată de pandemia de Covid-19 și căderea pieței petroliere au determinat țările să renunțe la această obligație, cel puțin pentru o perioadă.
