Pe 10 martie 1910, librarul Iliescu îi scria lui Matei Eminescu:
„Domnule Eminescu,
Ne știind adresa Dv. Exactă nʼam putut să vă expediez relicvele familiei. Vă rog a ne comunica exact pentru a vi le trimete.
Albumul cred că lʼați primit. Lui Onișor-librarul sʼa trimes volumele, mă mir că ruda nevestei Dv. sʼa plâns de neprimire.
În așteptare.
Vă salut,
G.(?) et D. Iliescu,
Librar”
La adresă, librarul trecuse: Dlui Căpitan în retragere Eminescu, T. Severin.
Albumul despre care scrie librarul este, în mod sigur, cunoscutul „Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 ani dela moartea sa”, editat de gălățeni, care, așa cum menționează în Prefață A.Xenopol, luaseră „cei dintâi iniţiativa sărbatorirei marelui geniu naţional al poeziei” (Prefață la Omagiu lui Mihail Eminescu cu prilejul a 20 ani dela moartea sa, București, 1909; reeditat – Galați, 2008, p. 19).
La Galați, pe 19 martie 1909, la propunerea președintelui de tribunal de atunci, Corneliu Botez, botoșănean și el, se constituise un comitet, „în scopul înjghebărei unui festival artistic”. Cu această ocazie, Corneliu Botez, își propunea să tipărească și un volum festiv. În mod evident, cea mai mare contribuție informațională a avut-o Matei Eminescu, lucru care transpare din volum, dar și din afirmațiile lui Corneliu Botez și scrisorile lui Matei, publicate atunci sau mai târziu.
Relicvele familiei, la care se referea librarul Iliescu, sunt menționate și în volum: „portretul lui G. Eminovici tatăl poetului, din 1866-1867, şi al lui Iorgu, fratele lui, din 1870” (Omagiu, p. 251).
Onestul librar putea fi oare librarul și tipograful P. Iliescu, cel care cumpărase, împreună cu D. Grosu, tipografia Dacia din Iași în 1899, iar în 1906 și tipografia lui Popovici?
Iar Onișor-librarul – Gavrilă Onişor, librar, al cărui nume îl găsim în lista cărturarilor originari din Zagra, Năsăud, întocmită de Nicolae Drăganu și publicată în „Arhiva Someșană”, nr. 9 din 1928?
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
