Volumul „Publicațiunile periodice românești” (București, 1913, p. 723-724) oferă detalii despre „Timpul”: „Bucuresci. 15 Martie 1876 – 17 Martie 1884 și 13 Noemvrie 1889 – 14 Dec. 1900. 4 pe săpt. Fol. mare (51X35). Anul 40 lei. Tip. Dorothea A. Mănescu, apoi Dorothea Cucu. Dela 10 Noemvrie 1876, cu subtitlul: ḓiar politic, comercial, industrial și literar, pe care îl suprimă, dela 27 Ian. 1877. Dela 13 Noemvrie 1889, cu subtitlul: ḓiar cotidian, pe care-1 suprimă dela 3 Ian. 1891”.
Conducerea (Grigore H. Grandea sau Titu Maiorescu), subtitlul („ḓiar politic, comercial, industrial și literar” sau „ḓiar cotidian”), formatul ziarului (51X35 sau 54X37), periodicitatea („4 pe săpt.” sau „zilnic”), prețul („nr. 10 bani” sau „anul 48 lei”), tipografia și chiar sediul ziarului se schimbă de mai multe ori.
Chemat de Slavici, Eminescu părăsește Iaşii și intră în redacţia „Timpului” la începutul lunii noiembrie 1877. Probabil, Slavici îl chema de ceva timp la București. Eminescu îi scria pe 12 octombrie 1877:
„Dacă m-ar hotărî cineva să vin la București, ai fi tocmai tu. A-ți spune pe larg câte împrejurări îmi fac Iașii nesuferiți ar însemna a scrie volume (…). Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţiu gura pân-acum – 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagaje: cărţi, manuscripte, cioboate vechi, lăzi cu şoareci şi molii” (Mihai Eminescu. Opere, vol. XVI, București, 1989, p. 184).
Biroul Redacției și Administrației se afla, așa cum era indicat și pe frontispiciul ziarului, la Palatul „Dacia”. O fotografie a redacției de la Palatul „Dacia” se păstrează astăzi în Fondul Documentar Ipotești.
În 1879, probabil, luna octombrie, ziarul își mută sediul. Pe 23 octombrie, Eminescu îi scria Veronicăi Micle:
„Abia ieri seara am primit scrisoarea ta, de vreme ce ea a venit la palatul Dacia, din carele noi ne mutaserăm deja. Adresa nouă este: Redacția Timpului, strada Academiei, nr. 19 vis-à-vis de poarta Hotelului «Union»” (Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle. Ediție îngrijită de Christina Zarifopol-Illias, București, 2000, p. 31).
Despre o altă mutare de tipografie și redacție îi scrie Eminescu Veronică Micle pe 5 martie 1880: „De cum am ajuns în București nedormit și obosit, am fost apucat ca un sac de grâu între pietrele morii de palavre pe care-o redijez – încât abia după ce-am stâmpărat turburări și am mutat curentul unei mici revoluții ce se iscase în lipsa mea și a unei depline răsturnări a lucrurilor – precum mutare // de tipografie și redacție, precum vei fi observat am ajuns să am un moment (…) de a-ți scrie” (Dulcea mea Doamnă …, p. 103).
„Timpul” schimba tipografia: de la „tip. Modernă, Gregorie Luis” la „tip. Ștefan Mihălescu”.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești