În urmă cu zece ani, judeţul Botoşani se confrunta cu unul dintre cele mai mari dezastre provocate de natura dezlănţuită. Puhoiul ce s-a revărsat peste judeţ a lăsat răni adânci în sufletele a mii de botoşăneni. Scenele de coşmar, desprinse parcă din filmele de groază, sunt şi acum vii în memoria celor care s-au aflat în mijlocul apelor.
În câteva zile, apele râurilor Prut, Siret, Jijia, Buhai, Miletin şi ale altor pâraie au inundat în judeţ mii de gospodării şi locuinţe. Peste 3.800 de persoane au fost evacuate, o parte dintre acestea doar temporar. Mai bine de jumătate dintre persoanele evacuate, 2.820, proveneau din municipiul Dorohoi. Apele au luat şi şapte vieţi – una în comuna Ibăneşti şi şase în municipiul Dorohoi.
Precipitaţii de cinci ori mai abundente decât anul acesta
Cristian Roman, prefect al judeţului în acea perioadă, a coordonat întreaga activitate, în calitate de preşedinte al Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. „Au fost cantităţi de precipitaţii extraordinar de mari. Dacă în această perioadă ne plângem de 60-70 de litri pe metrul pătrat, atunci au fost 300 de litri pe metrul pătrat pe oră. La Dorohoi, este acel pârâu Buhai, care se varsă în Jijia, şi vestitul deal Polonic şi s-au adunat apele din zona Pădureni- Şendriceni, aluviunile au obturat calea Jijiei şi s-a revărsat în zona gării. Asta a fost cauza, precipitaţii foarte mari într-un interval foarte scurt. A fost greu pentru că au fost fenomene cu efecte dezastruoase, nemaîntâlnite în ultimii 30 de ani. Am avut 68 de unităţi administrativ teritoriale afectate. Aproape jumătate dintre casele pe care le-am avut de refăcut au fost în Dorohoi. Am avut aproximativ 1.100 de case afectate, dintre care vreo 600 avariate şi vreo 53 distruse din prima, aproape 500 care au trebuit demolate şi reconstruite pentru că nu mai erau sigure pentru cetăţeni. Multe anexe gospodăreşti, şcoli, grădiniţe, poduri şi podeţe, cifre absolut uluitoare”, declară Cristian Roman.
Una dintre primele decizii luate atunci a vizat înfiinţarea taberei de sinistraţi. În câteva zile au fost puse module, racordate la reţeaua electrică şi la cea de apă, fiind creată cea mai mare tabără de sinistraţi din istoria judeţului Botoşani.
„Cum să aveţi o mie de case afectate?”
„Într-o sâmbătă, am fost sunat de Gheorghe Flutur să venim la Suceava, eu şi cu Radu Anton, comandantul ISU. Faptul că eu am avut experienţa primului mandat m-a ajutat. Imediat după inundaţii am trimis comisii care să evalueze pagubele şi m-am prezentat cu undeva la 85% din judeţ evaluat, într-un timp record. Colegii de la Suceava au făcut o prezentare în power point, cu laser, spectacol total. Eu cu Radu Anton eram «doi pui de bogdaproste», într-o mare de generali şi premierul Emil Boc, în capul mesei. I-am întins premierului situaţia, iar el s-a uitat la hârtii şi când a văzut o mie de case mi-a aruncat hârtiile. «Ce-i cu asta? Cum să aveţi o mie de case afectate? Nu aţi făcut evaluarea cum trebuie». Am avut inspiraţia şi curajul să-i spun următoarele lucru «domnule prim ministru, eu iau salariu ca să vă dau dumneavoastră informaţii corecte, pentru a lua decizii corecte pentru cetăţeni. În judeţul Botoşani oamenii sunt săraci şi casele sunt din chirpici şi din paiantă. Dacă arunci o găleată de apă, cade. Asta este situaţia reală». Atunci nu mi-a mai zis nimic şi am venit cu domnul Anton acasă. În aceeaşi zi, în jurul orei 23.00, m-a sunat şefa de cabinet a premierului să mă anunţe că marţi dimineaţă vine la Botoşani. Până marţi dimineaţă, am făcut totul ca la carte, power point, fotografii, totul. Când a plecat, Emil Boc m-a bătut pe umăr şi mi-a spus «stai liniştit, împreună o scoatem la capăt». A înţeles că are prefect la Botoşani şi are cu cine lucra. Atunci am ştiut că voi avea tot sprijinul şi de atunci îi port un deosebit respect, pentru că a ajutat Botoşaniul. Spun asta că totul se întâmpla sub o presiune a ministrului de interne colosală. O dată la două zile anunţa că va demite prefectul de Botoşani, şeful Poliţiei, şeful ISU. Ne demitea, dar nu a făcut o vizită, atât timp cât premierul a fost de două ori şi preşedintele ţări, tot de două ori. Au fost aici şi au înţeles situaţia. Au fost şi ministrul de Finanţe şi cel al Dezvoltării. Noi trebuia să ne facem treaba”, povesteşte fostul prefect.
„Cea mai mare presiune era necazul oamenilor”
Oficialul nu poate uita nici presiunea mediatică fantastică din acele zile. Ziariştii botoşăneni, dar şi cei din Bucureşti, relatau zilnic ceea ce se întâmpla în zonele afectate de inundaţii. „Mircea Tatulici, la o oră de maximă audienţă, a spus că sunt profesor doctor, că nu a văzut oameni care să se mişte mai repede ca la Botoşani şi Dorohoi. Toate lucrurile s-au făcut sub aceste presiuni, dar cea mai mare presiune era necazul oamenilor. Primarul Dorohoiului, fiind de o anumită culoare politică, am hotărât împreună să lăsăm absolut totul de o parte şi să încercăm să facem tot ce este posibil ca să-i ajutăm pe oameni. În urma vizitei preşedintelui ţării, a rămas în zonă un general care a preluat comanda centrului Dorohoi, unde situaţia era atât de gravă, iar comanda judeţului a rămas la mine. El a venit cu nişte domni din Bucureşti care scriau continuu. Noi nu am avut timp să ne gândim atunci ce făceau acei oameni. Sigur, ne-au şi ajutat cu ce au putut, dar în principal încercau să speculeze greşelile noastre ca să putem fi daţi afară. Din fericire pentru noi şi pentru cetăţenii judeţului, ne-am făcut treaba aşa cum scrie la carte”, explică fostul prefect.
Guvernul a trimis materiale de construcţii pentru refacerea caselor, acestea fiind gestionate tot de Prefectură. De asemenea, în proiectul pentru reconstrucţie s-au implicat şi numeroase firme, printre care OMV, E.ON etc.
„Nimeni nu a crezut că situaţia poate fi atât de gravă”
Fostul prefect susţine că toată acea perioadă a reprezentat o experienţă fenomenală. „Am avut o echipă foarte bună, am fost camarazi în toată acea perioadă. Atunci cred că erau două municipii Dorohoi, cei din Plevna şi cei de jos, de sub ape. Terasele de sus erau pline şi noi scoteam apa şi mâlul din casele oamenilor cu armata, jandarmii, ISU. Acest lucru a rămas ca o amintire tristă. Nimeni nu a crezut că situaţia poate fi atât de gravă. Am preluat însă controlul şi nu mai exista întrebare la care să nu găsesc răspuns. Am avut o echipă foarte bună, colegii din Prefectură, şefi de instituţii, comandanţii de arme din Ministerul de Interne, foşti prefecţi care erau miniştri şi care m-au ajutat. S-au aliniat cumva planetele, astfel încât să ducem această extraordinar de grea misiune la bun sfârşit. A fost şi meritul primarului de Dorohoi, cu care am avut o colaborare foarte bună”, concluzionează Cristian Roman.
Dezastrul în cifre
Inundaţiile de la sfârşitul lunii iunie 2010 au afectat 1.100 de case. Dintre acestea, 610 locuinţe au fost avariate şi au necesitat reparaţii, alte 53 de imobile au fost distruse, iar 437 erau în pericol de prăbuşire, fiind propuse spre demolare. Totodată, au fost afectate şi 545 de anexe gospodăreşti, 327 fiind avariate şi 218 distruse. Au mai fost afectate de inundaţii zece şcoli, două grădiniţe şi alte trei obiective (baza de tratament din subordinea CL Dorohoi, sediul DGASPC din Dorohoi şi sediul Primăriei Pomârla).
Apele ieşite din matca râurilor, scurgerile de pe versanţi generate de precipitaţiile abundente au afectat 18.209 de hectare de teren arabil, păşuni şi fâneţe, 0,2 kilometri de drumuri naţionale, 38,79 de kilometri drumuri judeţene, 471,54 de kilometri drumuri comunale. Apa din 5.691 de fântâni a devenit nepotabilă, 55 de poduri şi 371 de podeţe au suferit avarii sau au fost distruse de furia apelor.
Valoarea totală a pagubelor a fost estimată la 108.339.630 de lei.
