Un bust al lui Eminescu poate fi instalat oricând și oriunde fără a aduce vreun argument mai special. Bustul instalat la Dumbrăveni în 1902 are, se pare, o istorie aparte, pe cât de credibilă nu putem judeca, dar care trebuie rememorată cel puțin pentru modul receptării lui Eminescu în epocă și pentru evocarea celor care au contribuit direct la instalarea acestuia.
Asociaţiunea pentru literatura română și cultura poporului român, întemeiată în 1861 (avându-i ca președinte de onoare pe Regele Ferdinand I, ca președinte activ – pe Andreiu Bârseanu, ca vicepreședinte activ – pe dr. Vasile Suciu), edita Calendarul pe anul comun 1921, întocmit de secretarul literar Ioan Georgescu, în care informa, printre altele, despre apelul, din octombrie 1919, al unui grup de botoșăneni de a contribui la următoarele lucrări: „1. Restaurarea casei din satul Ipotești de lângă Botoșani, unde sʾa născut poetul Mihail Eminescu și și-a petrecut cei dintâi ani ai copilăriei. 2. Înființarea în acest local a unei case de cetire și a unui muzeu referitor la vieața și opera poetului. 3. Clădirea unui local de școală primară «Mihail Eminescu» în satul Ipotești în grădina casei părintești. 4. Ridicarea unei statui în Botoșani” (p. 108-109).
Ca reacție la acest anunț, Constanţia de Dunca-Schiau publică, în revista „Transilvania”, numărul 3 din același an, un „Răspuns la parte din Răvaşul Calendarului «Asociaţiunei»”. Partea la care se referea Constanţia de Dunca-Schiau ținea de locul nașterii poetului, iar afirmațiile autoarei parțial erau adevărate, studiile biografice de mai târziu infirmând Ipoteștii ca loc al nașterii poetului. Autoarea relua, în fond, istoria botezului unuia dintre copiii lui Gheorghe și ai Ralucăi Eminovici, pusă pe hârtie de autoare în 1897: botezul se întâmpla pe 21 mai 1849, cu participarea dânsei și a lui Muți Balș (fiul lui Costachi Balș), iar copilul botezat era Mihail Eminescu. Evenimentul însă trebuia să fi avut loc în 1848, când murise Costache Balș, iar în familia Eminovici se născuse fiica acestora, Maria. În mai 1849, Gheorghe Eminovici și familia sa nu se mai aflau la Dumbrăveni, părăsind moșia pe 23 aprilie.
Partea narațiunii care rămâne însă în picioare (și nu avem motive să nu-i acordăm credibilitate) este cea care ține de instaurarea bustului poetului la Dumbrăveni, mai exact de acel fapt, calificat chiar de autoare drept „curios, neexplicabil”, ce „se întâmplă mult mai târziu”. „În anul 1897, ca prin farmec, relatează Constanţia de Dunca-Schiau, mi se iveşte în memorie întreg incidentul petrecut la Dumbrăveni în ziua Sf. Constantin, la 1849. Se iveşte în memorie, dar se şi imprimă cu atâta putere, încât îl şi scriu”. Întâmplarea face ca în aceeași zi Constanţia de Dunca-Schiau și soțul ei să-l întâlnească pe generalul Averescu (pe atunci colonel), căruia îi încredințează textul. Textul este publicat pentru prima oară, se pare, în Almanahul Societății de Lectură „Petru Maior” în 1901.
La începutul secolului XX, Constanţia de Dunca-Schiau este invitată la Iași „pentru a ţine două conferinţe în folosul unui Azil pentru veteranii răsboiului din 1877”. La Iași reia legătura cu familia Moruzi de la care află „rezultatul ce avu publicarea articolului (…) «Botezul lui Eminescu»”: „Principesa Ghica, născută Balş, devenind, prin drept hereditar, proprietara Dumbrăvenilor, îndată ce află pentru dânsa interesanta ştire, că Eminescu în Dumbrăveni a născut”, ceru reînhumarea lui Eminescu la Dumbrăveni (lucru, despre care știm că nu s-a întâmplat) și instaură un monument în cinstea poetului.
Bustul lui Eminescu a fost dezvelit pe 14 iunie 1902
Pe 14 iunie 1902, într-o zi de duminică, la Dumbrăveni avu loc dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Oscar Späthe. Bustul din bronz, împreună cu soclul de piatră pe care era așezat, avea o înălţime de aproape 2,5 metri și era situat în parcul de la Dumbrăveni, în faţa castelului proprietarului Leon Ghika și a casei unde a locuit familia Eminovici.
Destinul acestui prim bust al lui Eminescu de la Dumbrăveni, de altfel ca și al castelului și al casei, „nu a fost dintre cele mai fericite, scrie botoșăneanul Nicolae Iosub. După a doua conflagraţie mondială, bustul lui Eminescu a fost luat de pe soclu, adăpostit de familia lui Petrache Andruşcă şi apoi adus la Botoşani şi ascuns în podul Liceului Laurian de unde a dispărut. Soclul a fost demolat de un tractor rusesc” (Luceafărul, 28 august 2009).
În Fondul Documentar Ipotești se păstrează o fotografie a bustului de la Dumbrăveni. Pe verso – două inscripții: „Eminescu de Späthe, 1902”; „Statuia lui M. Eminescu din parcul de la Dumbrăveni, proprietatea lui Leon Ghyka” și ștampila „BIBLIOTECA Ștefan Ciubotaru/ Învățător/ Com. Sulița/ Jud. Botoșani” – probabil, ultimul deținător al fotografiei, de la care aceasta a ajuns la Muzeul Județean și de aici – la Memorialul Ipotești.
