În două rânduri, urmare probabilă a unor abuzuri ale dregătorilor domneşti, reclamate de călugării Galatei, Alexandru Iliaş voievod porunceşte „ureadnicului din Botăşani”, mai întâi la 18 martie 1620, apoi la 7 noiembrie acelaşi an, să lase în pace de orice obligaţii oamenii mănăstirii Galata din satul Teişorii, „acolo la Botăşani, la ocolul târgului”, să nu-i apuce la lucrul domnesc, precum se proceda cu ceilalţi ţărani. Şi pentru că abuzurile dregătorilor de la ţinutul Botoşani asupra acestui sat mănăstiresc nu mai conteneau, la 12 noiembrie 1629 Alexandru Coconul voievod, fiul lui Radu Mihnea, le porunceşte acestora, dar şi şoltuzului şi pârgarilor şi tuturor slujitorilor din ocolul târgului, să lase în pace satul de podvoade (obligații în muncă, n.ns.), dăjdii (dări, n.ns.), cai de olac (cai pentru olăcari, cei care duceau poruncile domnești, n.ns.)şi de toate dările, plătind, ca şi până atunci, numai dajdia împărătească. Teişorii fiind în hotarul târgului , acolo unde, de fapt, se termina acesta, este posibil să fi apărut anumite litigii, care au dus la intervenţia şoltuzului târgului şi a pârgarilor de acolo, în calitatea lor de reprezentanţi şi apărători ai intereselor obştii târgoveţilor.
Alt domn care va întări acest sat mănăstirii Galata va fi Moise Movilă voievod, la 17 august 1630, când porunceşte vornicilor doamnei şi ureadnicilor din Botoşani să-i lase în pace pe locuitorii Teişorii de toate dările, în afară de dabila (dare, impozit) cu care sunt scrişi, şi la 3 septembrie 1633, în a doua sa domnie, reînnoind porunca pentru „ureadnicii de Botăşani şi alţi slujitori să nu aibă nici o treabă cu acel sat Teişori, numai să dea darea lor, cum sînt scrişi, cu alte sate din ocol”.
Apropierea faţă de hotarul târgului era de natură a genera câteodată conflicte, aşa după cum am mai afirmat, între călugării mănăstirii Galata – stăpânii satului Teişorii – şi târgoveţii din Botoşani, atunci când interesele de proprietate ale acestora veneau în conflict. Astfel, la 3 iulie 1635, Dumitru biv vornic al târgului Botoşani era în judecată cu mănăstirea Galata „pentru nişte heleşteí ce tatăl lui Dumitru vor<ni>c li ave făcute pe hotarul satului Teişoara şi în (un, n.ns.) heleşteu <în hotarul> târgului Botoşanii, pe Teişori”. Vasile Lupu voievod întăreşte cu acest prilej lui Dumitru heleşteul făcut de tatăl său pe Teişoara, în ocolul târgului Botoşani.
La 8 martie 1660, Luca armeanul, feciorul Petrei din Botoşani, cumpără de la Istratie Ciocan heleşteul lui Dragosin, pe valea Teişoarei, pe care, la 6 iulie 1661, Ştefăniţă Lupu voievod li-l întărea lui Luca şi fratelui său Isac. Câţiva ani mai târziu, satul Teişori dobândeşte un nou regim fiscal. Astfel, la 6 aprilie 1673, Ştefan Petriceicu voievod dă un înscris satului Teişori, osăbindu-l „de darea ce iaste pe ţară”, urmând să dea cu rupta, de două ori pe an, câte zece ughi, de Sf. Dumitru şi Sf. Gheorghe. Banii urmau a fi luaţi de egumenul Galatei şi daţi de către acesta domniei. Vornicilor de Botoşani şi feciorilor domneşti de la ocol li se poruncea să nu-i pună pe locuitorii Teişorii la conace (obligația de a găzdui slujbașii domnești, n.ns.)sau la alte cheltuieli. Trei ani mai târziu, la 8 ianuarie 1676, Antonie Ruset voievod întărea acest înscris, cerându-le din nou slujitorilor din ocolul târgului Botoşani să-i lase în pace pe locuitori de toate dările şi angaralele, iar vornicilor din ocolul Botoşanilor să nu-i supere pe sătenii din Teişori cu goştina de oi, desetina de stupi, podvezi, conace sau altă cheltuială.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
