„Primăvară”, „Camarazi la drum”, „Sărut”, „Fluturi” sunt titlurile câtorva dintre tablourile realizate de Daniel Dinu Ciuraru. Profesor psihopedagog la Şcoala Profesională Specială „Sfântul Stelian” Botoşani, Daniel Dinu Ciuraru şi-a descoperit încă de când era copil pasiunea pentru arta de a meşteşugi diferite obiecte folosindu-se de ce găsea în natură. De aproximativ trei ani, această pasiune s-a concretizat în tablouri deosebite realizate cu pietre aşezate cu migală şi potrivite în aşa fel încât să nască o poveste şi să-l impresioneze pe privitor. Tablourile nu au trecut neobservate, colegii şi prietenii solicitându-i să organizeze o expoziţie.
„Ca toată lumea, când merg la mare, sau prin excursie, adun pietre. Văzusem undeva pe un site tablouri similare, realizate în străinătate şi mi-am zis să văd ce pot să fac deoarece aveam câteva pietricele adunate în timp. Mi-a plăcut ce am realizat astfel încât, am mai adunat nişte pietre din spatele blocului şi am făcut alte tablouri. După aceea, am început să adun pietre de peste tot. Acum am destule, ba am mai comandat şi pietre semipreţioase”, spune Daniel Dinu Ciuraru.
De la primul tablou, cu mama, tata şi copilul, a ajuns să aibă sute de tablouri cu diferite teme. Acestea sunt expuse în sufrageria familiei, care s-a transformat într-o adevărată galerie de artă. „Este extraordinar cât poate exprima o piatră. Eu pornesc, de regulă, de la o piatră care îmi place foarte mult pe care o şi văd într-un tablou, iar în jurul ei construiesc o poveste. Zilele trecute am găsit o piatră, ca un cap de cal şi de acolo am făcut calul. Nu am putut să îi fac tot corpul, dar l-am ascuns după nişte copăcei. Regula este aceea că nu intervin deloc asupra formei pietrelor, le folosesc exact cum le găsesc”, explică profesorul artist.
Tablourile au drept suport sticla, sau pânza folosită de pictori.
„Am o deosebită bucurie atunci când tablourile mele sunt apreciate. Totdeauna le spun celor care se plâng că nu le ajunge timpul, că pentru pasiune şi pentru a face ceea ce-ţi place, oricând se găseşte timp. Îmi fac timp chiar şi pentru a scrie poezii pentru că este important să descoperim frumosul din jurul nostru şi din noi”, mai afirmă Dinu Daniel Ciuraru.
Nu termină o lucrare până nu găseşte piatra potrivită. Astfel, poate realiza o mică operă de artă în cinci minute, sau în câteva zile, o lună sau mai mult timp. „Am lucrări care aşteaptă până găsesc piatra potrivită pentru că, de regulă, nu prea fac rabat, vreau să iasă cum trebuie. Iau pietre din spatele blocului, din parcări, unde văd pietre acolo sunt şi eu. Dacă le văd chiar pe stradă, am o punguţă la mine, şi le iau. Mai am şi de la munte”, explică artistul.
Câteva lucrări le-a dăruit prietenilor, însă a răspuns negativ tuturor solicitărilor de a le vinde. Are o pagină specială, https://www.facebook.com/dinudanielc/, unde postează lucrările numită sugestiv „Atelierul cu emoţii”, pentru a putea fi admirate de iubitorii de frumos.
„Îmi amintesc la fiecare tablou de unde am pietrele, fiecare are povestea ei. De-a lungul anilor, am experimentat tot felul de materiale. Am mai realizat case, vaporaşe, tablouri folosind aţă, cuie, sârmă, hârtie. Sunt pasionat de meşteşuguri de mult timp. Pe Calea Naţională, era o clădire frumoasă, vizavi de Şcoala 11, lângă secţia de dărăcit lână. Acea clădire era lângă blocul părinţilor mei. Mi-a plăcut tare mult, am făcut primul desen cu acea clădire pe spatele blatului pe care făcea mama aluatul de cozonaci şi pâine. Schiţa am făcut-o din creion. După acea schiţă am făcut macheta clădirii, din furnir. Acum sper să mai găsesc acel blat printre lucrurile părinţilor”, mai spune Daniel Dinu Ciuraru.
Profesorul artist recunoaşte că pune câte o fărâmă de suflet în fiecare tablou şi ia în calcul organizarea unei expoziţii, cel mai probabil în cursul acestui an.
