Ulterior, satul Mășcăteni va fi luat din nou de la mănăstire şi dat lui Ionaşco Dobrenchi şi rudelor sale. La 3 iunie 1634, Vasile Lupu voievod le întăreşte acestora stăpânirea asupra satului, cu iaz şi cu mori pe Jijia, în „ocolul târgului Botoşani”, în urma judecăţii cu Borăleanul. În acelaşi document se mai precizează că jumătate din Măcicăteni îi fusese dăruită lui Dobrenchi de către Miron Barnovschi voievod.
Mai târziu, domnul va reveni asupra dispoziţiei sale. Astfel, din Botoşani, la 1635 <octombrie, după 5 – înainte de 23>/1636 <iunie, după 5, înainte de 20> (7144), Vasile Lupu întăreşte mănăstirii Galata de Sus „satul Măcicăteni, care este din ocolul târgului nostru Botoşeni”, după ce egumenul şi cu tot soborul Galatei arătaseră domnului „drese de danie şi miluire pe acest sat de la Petru voievod (Şchiopul, n.ns.) şi, de întărire, de la Eremiia voievod şi de la alţi domni foşti mai înainte”. Ionaşcu Dobrenchi uricar, ale cărui „drese” de la Miron Barnovschi şi Alexandru voievod (Coconul, sau poate Alexandru Iliaş(?), n.ns.) s-au dovedit a fi făcute cu „vicleşug” şi „s-au rupt” înaintea domnului, este dat rămas „din toată legea ţării”, iar călugărilor li se reîntăreşte stăpânirea asupra satului, punând şi ferâia cuvenită, de 24 de zloţi, în vistieria domnului.
Din nou satul nu a rămas prea mulţi ani în stăpânirea mănăstirii, pentru că la 13 iunie 1645 un oarecare Bejan Balşe, fiul lui Lupu Balş, biv vel sluger, mărturisea printr-un zapis că a primit de la Gligoraşco Jora toţi banii pe care el îi dăduse călugărilor de la Galata pe satul Măşcăteni, de pe Jijia, pentru care avusese şi judecată la Divan. Doar câţiva ani va stăpâni satul Gligoraşco Jora pentru că, la 25 septembrie 1652, Vasile Lupu întărea „Măcicătianii, de la ţinutul Hârlăului”, lui Necula neguţător, fără a se preciza modalitatea prin care acesta din urmă devenise stăpân al satului.
Din acest moment, pentru o lungă perioadă de timp, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sat. Probabil în contextul reformei administrative întreprinse în 1741, în a doua sa domnie în Ţara Moldovei, de către Constantin Mavrocordat, prilej cu care sunt instituite ocoalele, ca subdiviziuni administrative ale ţinutului, satul este luat de la ocolul târgului Botoşani şi alipit unuia din ocoalele ţinutului Hârlău, din care se desprinsese, pe la jumătatea veacului al XVIII-lea, ţinutul Botoşanilor.
Într-adevăr, în catagrafia rusească din 10 iunie 1774, Măcicătenii nu figurează în nici unul din ocoalele ţinutului Botoşani, cum nu figurează nici în alte catagrafii ulterioare: “Botoşanii. Catagrafie ce s-au făcut tuturor lăcuitorilor acestui ţănut (1802)”, “Condica liuzilor”, din 1803, “Condica Visteriei Moldovei din 1816”. În schimb, satul Măşcăteni, „a dumisale <banului> Gheorghie Donici, cu 8 liudi ai aceluiaşi ban, făcea acum parte din ocolul Jijiei, de la ţinutul Hârlăului. După Regulamentul Organic, arondarea teritoriului Moldovei a fost reorganizată, prilej cu care Măşcătenii sunt înscrişi la ocolul Miletinului, de la ţinutul Botoşani, în condiţiile în care desfiinţându-se ţinutul Hârlăului, satele acestuia trecuseră parte la Botoşani, parte la Iaşi, adică la ţinuturile învecinate. La 1829, satul era în proprietatea banului Gheorghe Donici, fiul slugerului Gheorghe Donici. Din 1838, satul trece în ocolul Jijiei, rămânând la ţinutul Botoşanilor.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU