La Viena, în anul sosirii lui Eminescu la studii (1869), existau două societăți ale studenților români: „România” și „Societatea literară”. În 1871 cele două societăți fuzionează, constituindu-se, pe 20 martie 1871, Societatea „România Jună”, al cărei președinte este ales Ioan Slavici, iar bibliotecar – Mihai Eminescu.
Pe 15/27 august 1871, Societatea „România Jună” organizează „una din cele mai frumoase și valoroase serbări”, la care au participat peste 3.000 de tineri români din toate provinciile ţării și a cărei idee, afirmă Teodor V. Ștefanelli, „a purces de la Eminescu”.
Reunirea de la Putna reprezenta un puternic gest simbolic, care trebuia să genereze sentimentul unității naționale. Eminescu argumenta, în acest sens: „Se va ridica […] simţul naţional, aproape adormit până acuma, şi va lua alt avânt, iar studenţii ce-au sosit din toate părţile şi au făcut cunoştinţă şi legături de prietenie între dânșii vor lua cu sine impresii neșterse și vor fi pe vremuri propagatorii cei mai zeloşi ai ideii că lucrând uniţi şi conduşi de acelaşi ideal vor contribui la deşteptarea şi mărirea neamului lor în provinciile de unde se trag”.
Cu prilejul serbării de la Putna, studenții români de la Viena au bătut o medalie. Pe aversul medaliei e imaginea Columnei lui Traian și inscripția: „UNIȚI SUNTEMU ÎN CUGETU, UNIȚI ÎN DUMNEDIEU”. Pe revers, textul: „ÎN MEMORIA LUI ȘTEFANU CELU MARE. Circular – PUTNA 15 AGUSTU 1871 JUNIMEA ROMÂNĂ ACADEMICĂ”. Tirajul nu se cunoaște, însă una dintre medalii se află la Memorialul Ipotești, în camera amenajată ca birou din Casa Memorială.
În Muzeul „Mihai Eminescu” din incinta Memorialului, un spațiu separat este consacrat Serbării de la Putna.
