Un alt eveniment din istoria romană în care comportamentul „puilor sacri” a influențat în mod decisiv deznodământul evenimentului respectiv a avut loc în anul 249 î. Hr., în timpul primului război punic, avându-i ca protagoniști pe Publius Claudius Pulcher (în latină, „pulcher” însemna „cel frumos, cel arătos”), consul pe atunci și – bineînțeles – puii sacri. Sub numele de războaie punice sunt cunoscute războaiele pe care romanii, în încercarea de a controla bazinul de vest al Mării Mediterane, le-au purtat cu punii, așa cum le spuneau ei cartaginezilor. Între 264 și 146 î. Hr. au fost trei războaie, la finalul cărora cetatea Cartaginei (astăzi un cartier al orașului Tunis) , din nordul Africii, a fost rasă de pe fața pământului, iar romanii și-au impus hegemonia în Mediterana de vest.
În anul 249 î. Hr., în timpul primului război punic, a avut loc o mare bătălie navală între flotele romană și cartagineză în dreptul localității Drepana sau Drepanum (azi Trapani, în Sicilia de vest). Cu un an înainte Pulcher, consulul principal roman, primise încă 10.000 de vâslași așa încât acesta, în urma unui consiliu de război, crezând că aceste forțe îi oferă un avantaj suplimentar, decide să riște un atac asupra flotei cartagineze la Drepana. Flota romană a navigat toată noaptea, pentru a efectua un atac surpriză, dar din cauza lipsei de experiență a celor zece mii de vâslași s-a dispersat în întuneric, navele lor fiind la mare distanță una de cealaltă. Profitând de erorile romanilor Adherbal, generalul cartaginez, a reușit să-și ducă flota în larg, evitând să fie prinsă în port. Având, astfel, un spațiu consistent de manevră, el a contraatacat. Romanii, prinși ca într-o cursă între flota cartagineză și țărm au fost învinși de către navele cartagineze, mai manevrabile și cu echipaje mai experimentate. Flota romană era formată din peste 120 de nave, unele surse dând chiar cifra de 200 de vase, în timp ce cartaginezii dispuneau de 100-13- de nave. Bătălia a fost un dezastru pentru romani: 93 de nave de-ale lor au fost capturate, multe altele au fost scufundate, iar 20.000 de soldați romani au fost capturați sau uciși. A fost cea mai mare victorie navală a cartaginezilor din acest război și abia după șapte ani de la această bătălie romanii au putut să-și construiască o altă flotă.
Dezastrul putea fi evitat dacă Pulcher dădea ascultare semnelor transmise de zei. Înainte de a decide atacul asupra cartaginezilor, Pulcher a apelat la consultarea voinței zeilor prin intermediul „puilor sacri”. Când „pullarius-ul” („preotul puilor sacri”) l-a înștiințat pe consulul roman că puii au refuzat să mănânce, ceea ce era un semn nefast, consulul a răspuns: „Deoarece nu vor să mănânce, lasă-i să bea” și a ordonat aruncarea lor în mare. Ce a urmat, am arătat mai sus.
Un Pulcher umilit s-a întors la Roma, unde fusese rechemat de către senat. Acuzația inițială a fost cea de trădare a patriei, pentru care pedeapsa era moartea. Ce s-a întâmplat până la urmă nu este foarte clar, dar se pare că el a fost acuzat pentru o vină mai mică, aceea de sacrilegiu prin neluarea în seamă a semnelor date de „puii sacri” și a fost fie condamnat la exil, fie achitat, potrivit altor surse, atunci când procesul a fost amânat din cauza unei ploi bruște puternice iar autoritățile au decis să nu mai reia procesul după încetarea acesteia. Oricum, la scurt timp după aceasta, Pulcher a murit. Știm aceasta dintr-o mărturie a surorii sale, Claudia, care fiind agresată de plebeii romani pentru faptele fratelui său le-ar fi strigat acestora că și-ar fi dorit ca Pulcher să se întoarcă din morți pentru a avea grijă de acele gunoaie, adică de locuitorii ce o atacaseră.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Galeră de război romană, cu infanterie pe punte. Muzeul Vaticanului
Sicilia în timpul primului război punic. Cu galben, teritoriul controlat de cartaginezi, inclusiv cetatea Drepano, cu roz teritoriile romanilor și cu verde cele controlate de către syracuzani
Bătălia de la Drepana. Cu verde, flota cartagineză care părăsește portul și prinde flota romană între ea și țărm
