În 1792, când strângerea desetinei pe stupi din Ţara Moldovei fusese concesionată, marele vistier Iordache Cantacuzino cheltuise cu aceasta 91.600 lei, „în afară de venitul stupilor din ţinutul Botoşani, de 4000 de taleri, care îi reveneau Doamnei”.
Nu toţi banii încasaţi de pe urma dărilor de la ţinutul Botoşanilor reveneau Doamnei ţării, o parte a lor luând calea vistieriei. Astfel, o „Însemnare de banii ce îi ia Măria Sa Doamna Ipsilanti de la Botoşani”, de prin 1800, prezintă care erau sursele de venituri de aici ale Doamnei şi arată că o parte din aceşti bani erau colectaţi pentru vistieria ţării. Din cei 585 de lei şi 30 de bani, ce reprezentau „ruptile cămării de Sfeta Gheorghie pe o 126 zile”, doamna lui Constantin Ipsilanti voievod lua 186 de lei şi 90 de bani, restul rămânând vistieriei. O sumă mult mai mare, respectiv 2175 lei, lua doamna din „banii menzâlului”. Alte surse de bani ce împlineau averea doamnei erau cele încasate din „cifertul lui iunie” (1695 lei şi 32 de bani), „birul jidovilor” (175 lei), „dajdie al doilea” (7 lei şi 18 bani), „dajdie ţâgani” (2108 lei şi 82 de bani) şi dajdia „neguţătorilor de Botoşani” (48 de lei). În total, din suma colectată de la ţinutul Botoşanilor, doamna lua 6394 lei, aproape de trei ori mai mult decât cei 2357 lei care rămâneau vistieriei.
Un alt document statistic, „Birul Visteriei a unui an după cum s-au împlinit pe anul trecut de la 1 iun<i>e <1>819 şi până la sfârşitul lui maiu <1>820”, care prezintă sumele colectate în acest interval, pe categorii birnice (mazili, ruptaşi, negustorii hrisoveliţi, jidovii hrisoveliţi), în cele patru sferturi, arată că din „hacul surugiilor” pe şase luni, de la 1 iunie până la sfârşitul lui decembrie 1820, 5368 lei lua „Mărie Sa Doamna, de la Botoşeni”. Sunt menţionaţi de asemenea, banii strânşi la târguri pentru dughene şi cârciumi, incluşi în sfertul al III – lea.
Informaţii asemănătoare se regăsesc şi în „Bilanţul Viste<riei> pentru cifertul al treile<a> dechemv<rie><1>820, ghenar şi fevru<ar><1>821”. Contribuţiile băneşti ale locuitorilor botoşăneni, destinate Doamnei, sunt din nou evidenţiate separat: 15.950 lei de la birnicii din Botoşani, 13 lei şi 60 de bani de la mazilii de acolo, 5 lei şi 60 de bani de la ruptaşi şi 2000 de lei de la „ jidov<i> hrisovoliţi”. Este de remarcat faptul că dacă evreii hrisoveliţi din întreaga Ţară a Moldovei dădeau la vistierie 8770 de lei, un sfert din această sumă, neinclus în total, îl reprezentau contribuţiile evreilor cu hrisov din Botoşani, bani pe care urma să-i primească Doamna. Este o dovadă a numărului mare de evrei din Botoşanii primelor decenii ale secolului al XIX-lea şi o garanţie a unui venit constant şi sigur pe care doamnele ţării îl obţineau de la această categorie birnică. În 1832, cei 1477 de evrei dn Botoşani reprezentau 10,70% din populaţia de 13796 de suflete a oraşului. Acestora li se adăugau însă şi mulţi dintre cei 423 de supuşi austrieci, ruşi, prusaci, francezi şi englezi, o parte a lor fiind de fapt evrei din Botoşani ce îşi cumpăraseră acest statut juridic privilegiat.
Acelaşi bilanţ arată că „banii dughenilor şi a crăciumilor târgurilor cu hrisovoliţi” însumau 55.888 lei şi 60 de bani, fără a se lua în calcul cei 4820 de lei strânşi de la Botoşani şi destinaţi, evident, Doamnei. Cât despre sumele mici strânse de la mazilii şi ruptaşii botoşăneni, o posibilă explicaţie ar fi scutirile acordate unora dintre aceştia, câteva probabil chiar de către doamna ţării, în schimbul prestării anumitor servicii pentru cei care acordau scutirea.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
