Sala Polivalentă „Elisabeta Lipă” a fost gazda celui mai important concert al începutului de an și de departe a celui mai mare din ultimele decenii organizat indoor în județul Botoșani. Este vorba de Concertul de Anul Nou al Filarmonicii „George Enescu” Botoșani.
Organizat într-o formă inedită, spectacolul a surprins prin modul în care a fost gândit de organizatori, având două părți distincte, bine conturate, bine individualizate, dar care au avut ca numitor comun prezența pe scenă a orchestrei simfonice.
Maria Miron a impresionat publicul
Prima parte a avut o înaltă ținută artistică, instrumentiștii, dirijorul Iulian Rusu și invitații care au urcat alături de ei pe scenă aducând valuri de emoții plăcute în rândul celor aproape 2.500 de botoșăneni prezenți în Sala Polivalentă. Din repertoriul lor nu au lipsit arii celebre, canțonete, coloane sonore, tangouri, valsuri, dar și „mici șotii” simfonice care l-au avut în prim-plan pe Iulian Rusu, un personaj foarte tonic și departe de imaginea închistată pe care o au sau o lasă să se vadă dirijorii obișnuiți mai mult cu programele simfonice.
Tenorul Andrei Fermeșanu și mezzosoprana Maria Miron au încântat prin interpretările lor spectatorii, care i-au aplaudat la scenă deschisă. Poate cel mai savurat moment, cel mai emoționant, a fost interpretarea celebrului șlagăr „Copacul”, compus de Zsolt Kerestely și pus pe versurile lui Ovidiu Dumitru. Chiar dacă are 45 de ani de când a fost lansată de către inegalabilul Aurelian Andreescu, melodia nu este deloc „prăfuită” și parcă a condensat în ea toată armonia Universului, iar interpretarea Mariei Miron a fost pe măsura dimensiunii uriașe a acestei melodii din „panoplia” de aur a muzicii românești.
Demonstrație făcută de Paula Seling
Intrarea în scenă a Paulei Seling a ridicat cu câteva grade temperatura sălii, iar spectacolul care a urmat a fost de-a dreptul unul impresionant. A început cu „La radio se anunță ploi” și a continuat magistral cu un vals parcă scris special de Eugen Doga pentru vocea ei: „Dulcea și tandra mea fiară”. Și asta nu a fost tot, interpreta, care se simte la Botoșani, de parcă ar fi locul său natal, a încântat cu celebrele piese compuse de Nicu Alifantis pe versurile marelui Nichita Stănescu: „Ce bine că eşti” și „Ploaie în luna lui marte”. Paula Seling le-a dat pe final emoții instrumentiștilor, încurcând ordinea melodiilor pe care urma să le cânte. „După noapte vine zi”, un șlagăr scris de Aurel Giroveanu pe versurile lui Tudor Mușatescu, care a fost lansat acum 52 de ani de Margareta Pâslaru și îi aducea, acum 50 de ani, Cerbul de argint Angelei Similea, a antrenat sala prin vioiciunea sa. Solista a încheiat apoteotic cu celebra coloană sonoră a filmului „Titanic”, „My heart will go on” (Céline Dion), pentru care a adunat aplauze, binemeritate, minute în șir.
Momente electorale și festivaliere
Partea a doua a spectacolului a fost mai puțin simfonică și mai mult festivalieră, dar a avut o mai mare priză la public. Gelu Graur cu „Purple Rain” (Prince) și cu „România” (Adrian Daminescu) a intrat imediat după pauză, dând tonul schimbărilor ce urmau să vină. Proaspătul politician, cu aspirații de candidat la postul de primar, a transformat melodia lui Daminescu într-un protest față de ceea ce se întâmplă în prezent în România: „Vouă vă place ce se întâmplă cu țara asta? Vouă vă place? Uitați-vă… unul lângă celălalt sunteți! Uitați-vă în ochii voștri! De ce-i lăsăm? De ce dracu-i lăsăm? Ca să dăm din umeri, ca să ne doară, ca să nu știm ce să facem cu ai noștri copii, ca să-i trimitem departe… Asta-i România pentru care ne batem, pe care o lăudăm? Ăștia sunt cei care vor să ne conducă?”
După momentul mai mult sau mai puțin electoral al lui Gelu Graur a urmat cel mai festivalier, adică cel susținut de Adda, care a încercat, dar fără prea mare succes, să antreneze lumea din sală cu muzica acestor ani: „Nu plânge Ana” și „Lupii”.
Solo de bass cu un invitat surpriză
Când toată lumea aștepta să intre pe scenă trupa Holograf, organizatorul spectacolului, Liviu Sorinel, a scos din joben un invitat surpriză, moldoveanul Alex Calancea. Acesta a susținut un inedit solo de chitară bass de câteva minute, fiind acompaniat doar pe final de percuție. La final Liviu Sorinel a promis publicului un concert Alex Calancea și Lupii alături de orchestra simfonică.
Holograf, mai mult de dragoste decât simfonic
Trupa Holograf a încheiat seara cu melodiile celebre din ultimii ani în primul lor concert simfonic pe care l-au susținut în întreaga carieră. Dan Bittman a părut cumva încurcat de prezența dirijorului Iulian Rusu, afirmând chiar că „trebuie să fiu cu ochii pe dirijor” și că nu știe unde să stea pe scenă, pentru că „niciodată nu am cântat cu un domn în fața mea”. Din repertoriul abordat nu au lipsit celebrele melodii de dragoste ale trupei precum: „De câte ori să te iubesc”, „Și băieții plâng câteodată”, „Vreau o minune”, „Primăvara începe cu tine”, „Dacă noi ne iubim”, „Dragostea mea” sau „Cât de departe”.
Finalul concertului a fost unul de-a dreptul spectaculos, toți artiștii care au concertat au urcat pe scenă și au cântat împreună „We are the world”, iar în fața și lateralul scenei au fost aprinse focuri de artificii.
O notă de distincție aparte spectacolului a dat-o Simina Teodorescu, care i-a prezentat într-o manieră cum rar se mai vede la noi, pe toți artiștii ce au urcat pe scenă.
