Inaugurăm, astăzi, o serie de articole legate de practicile religioase, credințele și cultura vechilor romani. În acest număr, despre semnificația anumitor zile din calendarul romanilor, așa-numitele „dies”. Una dintre aceste „zile” era „Dies imperii”, desemnând ziua în care împăratul și-a asumat „imperium” – stăpânirea, adică aniversarea accederii sale la titlul de împărat. Pe timpul domniei, data era celebrată anual, cu jurăminte de loialitate reînnoite și vota pro salute „imperatoris”, adică „jurăminte și ofrande pentru bunăstarea împăratului”. Această zi era își are originea în vremea republicii, când se făcea „vota pro salute rei publicae”, adică „jurăminte și ofrande pentru binele republicii”. Ziua era marcată la 1 ianuarie, când consulii preluau funcția, care era funcția supremă republicană, anul luând numele primului dintre cei doi consuli.
Începând cu 3 ianuarie anul 30 î. Hr., când senatul roman i-a acordat lui Octavian, ulterior Augustus, titlul de Princeps, în această zi se va celebra, anual, „Dies Imperii. Votum”, la plural „vota” care era, în religia romană, un jurământ sau o promisiune făcută unei zeități. Ziua de 1 ianuarie nu a fost înlăturată, ci a primit o nouă accepție, aceea de zi a statului roman, în timp ce 3 ianuarie era ziua dedicată împăratului și familiei sale. La Roma, ceremoniile erau conduse de către consuli și pontifi/marii preoți, în timp ce de acest lucru, în provincii, se ocupau guvernatorii acestora, preoții și funcționarii locali. Dacă ziua dedicată împăratului nu se va mai celebra după anul 476 d. Hr., când cade Imperiul Roman de Apus, „vota publica”, dedicată statului roman, continuă să fie aniversată până prin secolul VI d. Hr. „Dies Imperii” era și o recunoaștere a faptului că succesiunea în fruntea imperiului putea avea loc neregulat, prin moartea sau răsturnarea unui împărat, spre deosebire de magistraturile anuale ale Republicii, preluate întotdeauna la 1 ianuarie.
„Dies Augusti”, sau „Dies Augustus” desemna, într-un mod mai general, orice aniversare referitoare la familia imperială, precum zilele de naștere, de căsătorie și erau marcate în calendarele oficiale ca parte a cultului imperial. Există referințe și despre „Dies Caesaris”, dar nu este clar dacă sau cum se deosebeau de „Dies Augusti”. Prin excepție de la regula prezentată mai sus, Nero, celebrul împărat din dinastia Iulia-Claudia, a stabilit ca a sa „Dies Imperii”, numită „decennalia”, să fie a zecea aniversare din momentul preluării domniei, adică 13 octombrie 64 d. Hr.
În timpul lui Octavian Augustus, în anul 30 î.Hr., ziua de 23 septembrie, ziua sa de naștere, a fost proclamată „Dies Augustus”, organizându-se și numeroase manifestări publice, inclusiv religioase, prin care se sărbătorea și triumful lui Octavian asupra rivalului său politic, Marc Antoniu. Este vorba despre bătălia din 2 septembrie 31 î. Hr., de la Actium, după care Octavian rămâne singurul conducător al statului. Tot în anul 30 î. Hr., ziua de naștere a lui Marc Antoniu, 14 ianuarie, a fost declarată „dies vitiōsus”, zi nenorocoasă, blamată, „vitiōsus” însemnând, în latină, „stricat, destrăbălat”, fiind la originea cuvântului francez „vicieux”, adică vicios. Mai târziu, împăratul Claudius (41-54 d. Hr.), nepot după mamă al lui Marc Antoniu, va reabilita ziua de 14 ianuarie și memoria bunicului său.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU