Filarmonica Botoșani a încheiat anul cu un spectacol care va rămâne mult timp în memoria melomanilor și nu numai a lor, ci și a concertmaestrului Gheorghe „Gogu” Petrescu, care joi a împlinit frumoasa vârstă de 65 de ani. Cu toate acestea, Gogu Petrescu a fost vineri seară la cârma orchestrei unuia dintre cele mai emoționante spectacole din acest an, atât prin prisma lucrărilor simfonice abordate, cât și a încărcăturii date de faptul că filarmoniștii, prin intermediul dirijorului elvețian Martin Studer, au ținut să-i decide întreaga seară. „Am auzit că de 45 de ani urcă pe scenă. Este o experienţă uluitoare care m-a ajutat pe mine să ajung la dumneavoastră şi să realizez acest concert”, a declarat dirijorul elvețian înainte de debutul spectacolului, emoționându-l pe violonistul constănțean aciuat, în urmă cu aproape jumătate de secol, la Botoșani.
Reangajat pentru un an
„Sunt reangajat de ieri (n.r. – joi), pentru că mi-a expirat contractul. Sunt reangajat pe același post, de concertmaestru, pentru un an de zile. Sper să pot face față, pentru că nu pot să las orchestra în momentul acesta. Nu prea cred că e bine. Am 45 de ani de orchestră, din care 42 la Botoșani ca prim-violonist și vreo trei la Iași. E mult, pentru că n-a rezistat niciun concert maestru în țara asta atâția ani”, a declarat Gogu Petrescu, cel a cărei carieră se confundă cu istoria modernă a Filarmonicii Botoșani.
Botoșaniul, văzut ca un blestem
Acesta susține că secretul longevității sale este plăcerea de a cânta și că a avut posibilitatea de a-și contura orchestra după principiile sale. „Eu am venit dintr-un mediu ieșean, pentru că nu aveam post pentru nevastă-mea. Aveam post la Filarmonica din Iași, unde urma să fiu concertmaestru și asistent la Conservator, dar am renunțat și am venit la Botoșani. Am fost învățat de mari și mari profesori. Marele profesor George Hamza, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a zis: «Măi Gogule, du-te acolo și-ți faci tu orchestra cu mâinile tale». Și am făcut-o”, a rememorat prim-violonistul. Acesta nu regretă că a rămas la Botoșani, deși, ca mulți alți instrumentiști de calitate care au urcat pe scena Filarmonicii, ar fi putut pleca „la mai bine”. „Am avut niște instrumentiști, pe aici, extraordinari de buni, dar au plecat care încotro, prin străinătate, pe la București, pe la «Enescu». Au plecat la mai bine, iar eu am rămas și toți s-au mirat «De ce a rămas prostul ăla acolo!», pentru că era un blestem înainte: «Să de-a Dumnezeu să ajungi la Botoșani!». Eu mă bucur că am rămas și-mi închei cariera aici”, a conchis Gheorghe Petrescu.
Omagiat de colegii de orchestră
„Colectivul Filarmonicii i-a înmânat maestrului Gheorghe Petrescu o plachetă, în semn de recunoștință pentru întreaga activitate artistică”, a declarat Raul Chiș, violonistul care îi va succeda la conducerea orchestrei simfonice botoșănene.
Spectacol de înaltă ținută
Revenind la spectacolul de vineri, acesta a fost unul de o înaltă ținută, lucrările alese a fi prezentate fiind unele care au pus mult în valoarea instrumentiștii botoşăneni. Ca niciodată, în ultima perioadă, numărul instrumentiștilor a fost mai mare, pe scenă venind mai mulți colaboratori, iar acest lucru s-a simțit în interpretarea celor trei lucrări alese: Uvertura „Hebridele” a lui Felix Mendelssohn Bartholdy, Concertul pentru pian şi orchestră nr. 20 (Wolfgang Amadeus Mozart) și Simfonia a V-a a lui Piotr Ilici Ceaikovski.
Concertul pentru pian şi orchestră nr. 20 a lui Mozart l-a readus în fața publicului pe Paul Cristian Ionescu, elev în clasa a XII-a la Liceul „Johannes Honterus” din Brașov, care a impresionat prin maturitatea sa, determinându-i pe botoșănenii aflați în sală să aplaude minute în șir în picioare înaintea pauzei.
Simfonia a V-a a lui Ceaikovski le-a adus instrumentiștilor zâmbetul pe buze și satisfacția „lucrului bine făcut”, chiar dacă i-a solicitat la maximum. Și ei au fost răsplătiți îndelung cu aplauze de care le va fi dor până la concertul viitor, cel de Anul Nou, care va fi pus în scenă pe 17 ianuarie 2020, la Sala Polivalentă.
