Filarmonica Botoșani a fost, vineri seară, gazda unui spectacol deosebit, care va rămâne în amintirea melomanilor mult timp de acum înainte. Și asta din mai multe motive.
Spectacolul în sine are o poveste mai mult decât fascinată. Invitat să conducă orchestra botoșăneană, dirijorul clujean Matei Pop, a adus cu el toate cele patru suite maramureșene pe care le-a semnat. Și ca și cum nu ar fi fost destul de multă încărcătură emoțională, cea de a patra suită, care este de fapt o rapsodie, a fost cântată în premieră absolută la Botoșani. Și asta pentru că iubita dirijorului, pictorița Victoria Ciocan, căreia i-a fost dedicată, a ținut să vină să asculte din sală concertul de vineri seară. „Colectivul de aici îmi este foarte drag, dar vă mai mărturisesc o mică taină personală. Inițial, mi-au cerut-o la Arad, unde am concert pe 5 decembrie. Acolo vroiam să o prezint în primă audiție absolută, dar, între timp, lucrurile s-au întâmplat altfel. Iubita mea, căreia i-am dedicat-o, mi-a spus că ar dori să vină să asculte concertul de aici și că probabil nu va putea veni și la Arad. Atunci am decis să anticipez prima audiție”, a recunoscut Matei Pop. De altfel, cam tot concertul i-a fost dedicat Victoriei Ciocan. Pe lângă suita a treia și a patra, Matei Pop recunoscând că și finalul Simfoniei 1 de Brahms, „unde există acea pâlpâire a iubirii profunde” poate fi interpretat ca o dedicație pentru iubita sa. „Se spune că simfonia ar avea un program ascuns, pe care Brahms l-a gândit și l-a turnat în muzică, fără să-l divulge, dar sunt indicii acolo că este o simfonie închinată iubirii dintre el și Clara Schumann”, a mai spus dirijorul.
Un alt moment cu o încărcătură deosebită a spectacolului de vineri seară este faptul că Gheorghe Petrescu, concertmaestrul Filarmonicii Botoșani a cedat scaunul în favoarea tânărului violonist Raul Chiș, văzut succesorul de drept al acestuia. Interpretarea pe care Raul Chiș a avut-o, mai ales pe suitele maramureșene, a demonstrat, dacă mai era cazul, de ce majoritatea melomanilor îl văd și simt ca fiind prim-violonistul de facto al orchestrei botoșănene.
Un alt treilea moment memorabil a fost interpretarea magistrală a tânărului violoncelist Octavian Alin Lup a variațiunilor lui Ceaikovski. Acesta a reușit să ridice sala în picioare și să-l aplaude la scenă deschisă, impunându-i un bis, un sol de violoncel. Iar, el a ales „Menuetul” lui Bach, pentru că altceva „nu se mai poate cânta după Ceaikovski”.