Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să se școlească. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876. După un an a devenit diacon, apoi şi-a continuat studiile, iar în 1885 a absolvit Facultatea de Teologie din capitala Greciei. Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă în Egipt, unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei. Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A fost nevoit să revină în Atena, unde a rămas câțiva ani predicator, iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios. În 1904, a ctitorit mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Eghina, devenită unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A murit la 8 noiembrie 1920. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. Pe 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul și l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
Sfântul Nectarie este unul dintre cei mai iubiți și căutați sfinți din Grecia de astăzi. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia. Sfântul Nectarie s-a remarcat prin multe vindecări şi minuni şi este cunoscut ca un sfânt care îi vindecă pe oameni de o boală nemiloasă, cancerul.