Vornicii târgului strângeau veniturile cuvenite domniei din satele de ocol şi tot ei centralizau, cel mai probabil, contribuţiile în muncă, produse şi bani ale târgoveţilor, colaborând, desigur, în târg, cu şoltuzul şi pârgarii, în calitatea acestora de reprezentanţi ai comunităţii locale, dar şi cu vătămanii satelor şi micii dregători domneşti ce mergeau pe acolo: globnici, pripăşari, osluhari, pererubţi, bezmenari, armaşi şi aprozi de târg, olăcari, conăcari, cepari, dijmari, cupari, ilişari, joldunari etc. La 12 noiembrie 1629, Alexandru Coconul voievod, fiul fostului domn Radu Mihnea, porunceşte dregătorilor din Botoşani, şoltuzului şi pârgarului şi tuturor slujitorilor din ocolul acestui târg, să lase în pace satul Teişori, al mănăstirii Galata, „de podvoade, dăjdii, cai de olac şi de toate dările, plătind numai dajdia împărătească”.
Acest sat fusese dăruit mănăstirii Galata de către Petru Şchiopul voievod cel care, prin daniile sale, va micşora substanţial ocolul târgului. La 19 septembrie 1584, Maria, doamna lui Petru Şchiopul, se îngrijea ca satul mănăstirii să dea doar dabilele domneşti, „iar pentru alte munci sau angării nimeni dintre slugile domneşti sau dintre slugile domniei mele să nu aibă a-i învălui cu nimic”. Ureadnicului de Botoşani i se poruncea să lase în pace acel sat. Ceva mai târziu, la 4 noiembrie 1595, Ieremia Movilă întărea şi el acest sat mănăstirii Galata, poruncind ca „slugile noastre, vornicii doamnei şi ureadnicii de Botoşani să nu aibă a intra acolo, nici a globi şi nici a se amesteca, ci dabila ce va fi acelui sat mai sus scris, să-şi dea el dabilele după înscrierea cu ocolul”. Prin acest nume generic, de dabile, trebuie să înţelegem toate dările şi contribuţiile, de orice natură, cu care erau datori locuitorii din satele de ocol faţă de domnie şi de strângerea cărora se ocupau vornicii şi slujitorii domneşti din subordine.
În general, domnul îi numea pe vornicii Botoşanilor dintre boierii pământeni (situaţie valabilă, cu precădere, pentru secolele XVI-XVII) de frunte din ţinut sau din ţară şi cei mai mulţi dintre ei făcuseră deja dovada credinţei lor, în calitate de mari dregători, membri ai sfatului domnesc, sau vor primi dregătorii mai însemnate după perioada în care fuseseră vornicii târgului
– Prof. dr. Daniel BOTEZATU