Scriitorul botoșănean Dan Lungu a găsit o fabrică interesantă a Botoșaniului de pe vremuri.
Acum câțiva ani am auzit prima dată de fabrica de jucării „Teddy” de la Botoșani, mai precis am văzut fotografia unei vitrine a magazinului de desfacere. Subiectul mi-a stârnit curiozitatea. La o căutare destul de acribioasă pe internet, n-am reușit să aflu mai nimic – doar informația că în arhivele din Botoșani ar exista o serie de documente relevante. Cum pe vremuri am publicat, împreună cu profesoara și scriitoarea Maria Baciu și cu Dana, soția mea, revista pentru copii „Șotron”, am rămas cu o sensibilitate pentru tot ce ține de universul copilăriei. Zilele trecute am ajuns în Botoșani și mi-am făcut timp pentru arhive, iar curiozitatea mi-a fost răsplătită, găsind mai multe documente.
Studiindu-le, am constatat că fabrica folosea mai multe tipuri de antet, cu text în română sau germană. Din unul dintre modele aflăm că în 1925 „Teddy – prima fabrică de jucării indestructibile de la Botoșani” a obținut medalia de aur la Expoziția de la Chișinău, precum și faptul că fabrica avea expoziții permanente cu mostre la Botoșani și Chișinău. Este una dintre cele mai vechi fabrici din țară, cu o varietate remarcabilă de jucării și cu clienți dintre cei mai selecți, cum ar fi Galeriile Lafayette de pe Calea Victoriei. Ca idee, Metalglobus, care producea de la gloanțe până la jucării, a fost înființată în 1923, dar de produs jucării s-a apucat mult mai târziu. Cele mai cunoscute fabrici de jucării românești, cum ar fi Tramepa sau Arădeanca, încep producția de jucării în 1947 respectiv 1949, chiar dacă prima are o istorie mai veche ca fabrică de hârtie. Teddy este înființată din capul locului ca fabrică de jucării și produce, cum aflăm dintr-un act de împrumut cu gaj, o gamă complexă: „urși Teddy blond”, „urși Teddy alb”, urși pe roți, Bernardin, câine cu coș, mel (sic!), cal pe roți pâslă, cal pe roți maro, cal pe roți negru, cal pâslinat, culorile alb, maro și gri, „epuri fugind”, maimuță pe căruț, elefant.
Istorie tumultoasă
Istoria firmei este una contorsionată, vom vedea în cele ce urmează, fiindcă așa au fost vremurile. Dintr-o „Convenție” datată 1926, cu un antet splendid, vedem că vechilor acționari, respectiv Bernard Rorlich, Marcu Gropper, John Abramovici, Alfred Erler și Samuel Cohn, li se adaugă doi acționari noi, Neuman I Mises și Samuel Mises, tată și fiu, care vor vărsa suma de 1.500.000 de lei. Cu această ocazie, Samuel Mises îl va înlocui pe Bernard Rorlich în Consiliul de administrație și va primi un salariu lunar de 5.000 de lei. Familia Mises, tată și fiu, mai au și alte afaceri împreună. Dintr-o „procură mandat” din 1928, prin care cel din urmă îl împuternicește pe cel dintâi să-l reprezinte în afaceri, vedem că erau acționari în societatea cu nume colectiv „Minerva”, la „Țesătoria mecanică Rosenweig, Mises și fiul”, precum și la banca „Viitorul” S.A.
În anuarul Camerei de Comerț pe 1928 figurează John Abramovici ca întreprinzător, cu obiect de activitate „fab. jucării”, în strada Primăriei. Nu e trecut numărul casei și nici numele firmei. Presupun că este vorba tot de Teddy, iar Abramovici fiind, poate, acționar principal la acea dată. În 12 iunie 1929, printr-o nouă „Convenție”, societatea anonimă TEDDY, reprezentată de către subscriși, vinde către B. Rorlich, avocat – care cu trei ani mai devreme figura drept acționar – un imobil aflat în proprietate, pe strada Primăriei Nr. 26 cu suma de 600.000 de lei. Din documente vedem că avocatul era vecin, locuind în Strada Primăriei Nr. 27. „În actul definitiv de vânzare va figura ca cumpărătoare și Dna Aurelia Rorlich”, mai precizează documentul.
Se pare că anul 1929 nu a fost prea fast, se apropia criza. Așa se face că, deși încasase banii de pe imobil, pe 30 iulie 1929 TEDDY S.A. face un împrumut de 100.000 de lei la Banca „Viitorul”, cu gaj. Din partea băncii semnează Israel Mises, președinte al Consiliului de administrație, și Heinrich Goldhamer, casier. Din partea fabricii semnează dnii Neuman Mises ca președinte și Marcu Gropper ca administrator delegat. Actul este important în special prin inventarul gajului, fiindcă așa aflăm tipurile de jucării fabricate, puse drept garanție, pe care le-am enumerat mai sus.
Fabrica a depăşit criza, nu şi războiul
Următorul document găsit este din 9 oct. 1939, adică peste zece ani. Fabrica a supraviețuit crizei economice, dar are probleme privind o taxă advalorem nouă, instituită la București, drept care se adresează Camerei de comerț Botoșani să facă diligențe pe lângă cea din București, care la rândul ei să intervină pe lângă Primăria capitalei să nu mai fie taxați arbitrar. Din această petiție aflăm că adresa fabricii la acea dată era în Str. Sf. Spiridon Nr. 19 din Botoșani și că printre clienții bucureșteni se aflau firma Filip Lindenberg din Str. Smârdan Nr. 12 și Lafayette de pe Calea Victoriei.
Ultimul document identificat este datat 15 februarie 1940. Este o adresă trimisă de Camera de Comerț către „Onor, fabrica de jucării TEDDY”, care vine cu o veste proastă:
„În urma intervențiunii noastre către Ministerul Economiei Naționale, Direcția mobilizări, avem onoarea a vă face cunoscut că numitul Minister prin adresa Nr. 113789 din 10 februarie a.c., ne comunică, că delegatul Marelui Stat Major a adus la cunoștință, că întreprinderile care nu sunt trecute în planul de mobilizare industrială, nu pot interveni pentru mobilizarea pe loc a personalului lor. Deci nici numitul Păduraru Dumitru de la fabrica Dv nu poate fi mobilizat pe loc.”
Practic, numitul Păduraru Dumitru urma să fie mobilizat pe front. Fabrica de jucării nu era considerată importantă pentru industria de război, așa că mobilizarea la locul de muncă era exclusă. Patronii încercaseră, fiindcă demersul Camerei de Comerț fusese făcut în urma unei solicitări, însă fără succes.
Odată cu războiul, cel mai probabil fabrica de jucării și-a încetat activitatea, iar noului regim instaurat după 1944 nu-i ardea de joacă.
Dincolo de povestea fascinantă a fabricii Teddy, nu putem să nu remarcăm complexitatea istoriei multiculturale a Botoșaniului interbelic, insuficient explorată, cunoscută și pusă în valoare. Poveștile orașului ne dau identitate și ne inspiră deopotrivă. N-ar fi o idee rea ca autoritățile locale să instituite un sistem de burse pentru cercetarea istoriei locale, pornind de la munca migăloasă în arhive sau de la sursele de istorie orală, precum și rezidențe sau burse pentru scriitorii care au în plan proiecte literare inspirate, fie și parțial, din fabuloasa istorie a Botoșanilor.
-Dan LUNGU
Fabrica Teddy avea expoziţii permanente cu mostre la Botoşani, Bucureşti şi Chişinău, avea clienţi selecţi precum Galeriile Lafayette şi era premiată la expoziţii de renume
Fabrica botoşăneană producea o varietate remarcabilă de jucării și are o istoie mai veche în domeniu decât firme de renume precum Metalglobus, Tramepa sau Arădeanca
