O altă mărturie în favoarea ipotezei că Botoşanii, cu veniturile lor, sunt concedaţi Doamnei în timpul lui Ştefan cel Mare, este citată de arhimandritul Narcis Creţulescu, originar din Costeştii Botoşanilor, într-una din lucrările sale.
Invocând mai multe urice însemnate pe un vechi pomelnic al bisericii Popăuţilor, pomelnic despre care astăzi nu mai ştim nimic, arhiereul arată că atunci „când Ştefan Vodă cel Mare au zidit biserica Sf. Nicolae de la Popăuţi, la 1496, septembrie 30, atunci şi Doamna sa, Maria, a înnoit biserica Sf. Gheorghe din târgul Botoşani şi biserica Învierii de la Mănăstirea Doamnei şi biserica satului Cişmea”. Tot Narcis Creţulescu, preluând din însemnările de pe acel pomelnic, arată că venind Petru Rareş în a doua sa domnie în Moldova, doamna sa, Elena, ar fi înnoit biserica Sf. Gheorghe, din târgul Botoşanilor, şi tot ea „a înnoit de iznoavă şi biserica de la Mănăstirea Doamnei, la anul 1552”.
Existenţa, în apropierea Botoşanilor, a unei mănăstiri a Doamnei, care deja necesita reparaţii în timpul doamnei Maria – Voichiţa, ne poate conduce cu gândul la o vechime mai mare a apanajului domnesc al Botoşanilor decât cea presupusă de noi, anume anterioară domniei lui Ştefan cel Mare. Această idee este, însă, mai mult decât improbabilă, atâta vreme cât, plecând de la informaţii documentare certe, am arătat că începând cu Margareta – Muşata, continuând cu Ana – Neacşa şi Ringala, cele două soţii ale lui Alexandru cel Bun, cu cneaghina Anastasia, mai probabil mătuşa decât soacra lui Alexandru cel Bun, cu Marina, ultima dintre soţiile lui Alexandru cel Bun şi cu doamna Marinca a lui Iliaş voievod, erau deja constituite apanaje ale doamnelor ţării, Botoşanii nefăcând parte dintre ele. Cu excepţia Anei – Neacşa, Marinei şi Anastasiei, primele două soţii, a treia mătuşă a lui Alexandru cel Bun, celelalte cneaghine din familia domnitoare erau catolice, apanajele lor având şi o certă semnificaţie religioasă, atâta vreme cât şi la Hârlău şi la Siret existau şi biserici catolice şi o numeroasă populaţie ce împărtăşea această credinţă.
Oricare ar fi fost Doamna care a miluit pentru prima dată schitul ascuns de codrii deşi din preajma Botoşanilor, ea trebuie să fi fost de credinţă ortodoxă. În condiţiile disputei aprige dintre catolicism şi ortodoxie şi ale prozelitismului pro-catolic al Ungariei şi Poloniei, intermediat chiar de unii membri ai familiei domnitoare a Muşatinilor, este greu de crezut că dania ar fi aparţinut vreunei dintre doamnele catolice ale Ţării Moldovei. Le putem aşadar exclude pe Margareta – Muşata, chiar dacă ea a fost la un moment dat ortodoxă, pe doamna lui Petru I Muşatinul, rudă a regelui polon catolic Wladislav Iagiello, dar şi pe cele ale lui Ştefan I, Alexandru cel Bun şi Iliaş voievozi.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Vechiul schit al Mănăstirii Doamnei
Foto ante 7 august 1902, când a fost dărâmată vechea biserică a mănăstirii Doamnei spre a fi construită actuala biserică