Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştelui şi ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Iisus Hristos pentru mântuirea omenirii şi se pregătesc pentru ca seara să ia parte la slujba de Înviere.
Ultima zi a Săptămânii Patimilor este ziua în care Iisus Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate. Deci, în răstimpul dintre moarte şi înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiţi, ţinuţi până atunci sub stăpânirea celui rău, şi le-a propovăduit cuvântul Evangheliei. Însă nu toţi morţii au răspuns la chemarea lui Hristos. Au fost mulţi care nu puteau să înţeleagă cuvintele Sale, sau auzindu-L, nu voiau să-I primească îndemnul.
Potrivit tradiţiei, Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a sărbătorii pascale, când se sacrifică mielul, iar gospodinele pregătesc bucatele pentru masa de sărbătoare şi finalizează curăţenia în locuinţe. În această zi nu se doarme, întrucât atunci când se deschid cerurile Domnul poate vedea înlăuntrul fiinţelor, iar dorinţele pe care oamenii şi le pun se vor împlini.
Sâmbăta Mare este marcată de tradiţii şi obiceiuri ce încununează străduinţele creştinilor din Postul Paştelui, marcând încheierea unui ciclu al morţii şi sacrificiului. Ziua de astăzi inaugurează o vreme a renaşterii, învierii şi a revigorării speranţei şi împlinirii întru Dumnezeu.
