Am folosit noi, în general, de foarte multe ori, de o puzderie de ori termenul…”puzderie”. V-ați gândit vreodată că el are legătură cu botanica? În limba română vorbită în evul mediu, mai ales în limbajul folosit de cei care se ocupau de melițatul cânepii, a început a fi folosit acest termen, a cărui origine este slavă („pozderije” – resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și scărmănare). Aceste resturi fiind multe și de mici dimensiuni, cuvântul puzderie își va lărgi aria semantică, desemnând o mulțime de obiecte mici sau care ni se par foarte mici. Sinonime pentru puzderie sunt duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, sumedenie.
Periplul nostru botanic ia sfârșit cu o familie de cuvinte care-și au originea în noțiunea de ”mărăcine”. Este vorba despre grupul „târn”, „a târnui”, „târnăcop” și „a atârna”, cuvinte între care, aparent, nu există nicio legătură în afară de rădăcina „târn”.
„Târnul” este o mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele. Vechiul cuvânt slav „tŭrnŭ” înseamnă „mărăcine”. De aici sensul se extinde către „obiect făcut din mărăcini”, așa cum este mătura, de exemplu. Inițial, „a târnui” însemna „a mătura cu un târn”. Prin imaginația populară, verbul va fi folosit mai apoi pentru a descrie o bătaie zdravănă, o păruială. A târnui înseamnă și „a târî pe jos pe cineva, trăgându-l-o de păr”. Tot prin comparație, „a mătura” înseamnă și „a da afară, ca pe un gunoi sau lucru nefolositor”.
„Târnăcopul” este o unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc. Acest cuvânt este format, de fapt, din două slave cuvinte contopite (“tŭrnŭ = mărăcine, spin, iar verbul „kopati” înseamnă „a săpa”). Cu alte cuvinte, sensul originar al târnăcopului pleacă de la întrebuințarea sugerată de cele două înțelesuri: pe de o parte e folosit la curățarea unui loc de ierburi și mărăcini, pe de altă parte aceeași unealtă e folosită și la spart pietre sau săpat în sol mai tare (dexonline.ro). Există și târnăcopuri care sunt ascuțite la ambele capete. În Moldova, târnăcopului i se mai spune cazma (dacă are un singur cioc), săpoi, cioancă, gheunoi.
Cât despre verbul „a atârna”, acesta înseamnă astăzi a suspenda, a agăța ceva sau pe cineva de un cui sau în cârlig, lăsând să cadă liber în jos. În cronicile medievale muntene sau moldovene, cronicarii foloseau expresia „și l-au atârnat domnul pentru faptele sale”, cu înțelesul de „l-au spânzurat”, „l-au pus în ștreang”. Inițial, verbul avea alt înțeles. Dacă se agăța ceva de mărăcini se spunea că „s-a atârnat (s-a prins de un târn)”.
Pentru sfârșit, am lăsat numele propriu „Târnava” (localitate din județul Sibiu, situată pe malul râului Târnava Mare), „Târnava” însemnând „ținut bogat în arbuști spinoși, în mărăcini”, sau „apă care străbate un asemenea ținut”. Și vecinii bulgari de la sudul Dunării au o localitate numită „Veliko Târnovo”, numită și „Orașul Țarilor”, orașul fiind capitala Țaratului vlaho-bulgar între 1185-1393. Din 2006, orașul bulgar e înfrățit cu orașul Iași, fosta capitală a Moldovei.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
