Comercianţii cu spaţii de vânzare mai mari de 400 de metri pătraţi trebuie să asigure, începând de astăzi, aplicarea sistemului garanţie-returnare a ambalajelor reutilizabile, potrivit modificărilor aduse anul trecut Legii privind gestionarea ambalajelor. Pe lângă informarea consumatorilor despre cum se aplică acest mecanism, marile magazine vor trebui să pună la dispoziţie puncte de preluare şi rambursare a garanţiei băneşti pentru aceste ambalaje şi să asigure cumpărătorilor posibilitatea de a scăpa de ele la cumpărarea unor produse şi nu numai.
Vorbim de un sistem prin care românii vor plăti la produsele cu ambalaje reutilizabile o garanţie de 0,5 lei, pe care o vor recupera când aduc ambalajul la schimb, în baza bonului fiscal. Acest sistem şi toate prevederile ce deservesc aplicării sale vizează în mod direct toţi comercianţii care pun în vânzare produse în ambalaje reutilizabile şi pe producători care trebuie să marcheze pe produs faptul că e vorba de un ambalaj reutilizabil.
Comercianţii mijlocii şi mari trebuie să organizeze, fie în cadrul structurii de vânzare, fie foarte aproape, puncte de preluare şi rambursare a garanţiei băneşti pentru ambalajele primare reutilizabile.
Metoda nu este o noutate. Înainte de anul 1990 se aplica pentru ambalajele din sticlă. Regimul comunist propovăduia regula celor „3R – recuperare, recondiţionare, refolosire”. Şoimii patriei, pionierii, UTC-iştii, cu toţii erau obligaţi să strângă materiale reciclabile. Aveau chiar o normă obligatorie. Reciclarea, fie că era mai mult o acoperire pentru ideologia comunistă, a funcţionat. S-a importat mult mai puţină materie primă decât înainte de implementarea programului. Trecutul revine, de această dată pentru motivele corecte, protejarea mediului.
Am fist pionier. NU aveam nicio normă obligatorie.