Cei mai tari informaticieni de liceu din ţară s-au întrecut în aceste zile la Botoşani. Ba chiar trei dintre membrii lotului de informatică al României au fost prezenţi la concursul „Urmaşii lui Moisil”. Competiţia ce are toate parafele Ministerul Educaţiei a adus în urbea noastră peste 80 de tineri pasionaţi de info din 27 de judeţe ale ţării. Motivul organizării pentru a doua oară la Botoşani pare să fie legat de botoşăneanul Adrian Panaete, coordonatorul loturilor naţionale de juniori şi seniori în ale informaticii, structurile din care fac parte cei mai cei din ţară. Profesor la Colegiul Naţional „A.T.Laurian”, acesta a salutat după concursul de sâmbătă comportarea foarte bună a tuturor participanţilor, dar mai ales a echipei din Chişinău, de la Liceul „Orizont”, cea care, sub coordonarea profesorului Sergiu Corlat, a obţinut două premii I şi o menţiune. “Ţin să mulţumesc tuturor membrilor din comisie pentru ajutor în organizarea concursului, în mod special prietenului şi colegului meu Zoltan Szabo, coordonatorul lotului de seniori.”,a mai declarat botoşăneanul.
Competiţia s-a desfăşurat pe categorii de vârstă, concurenţii având de rezolvat două probleme de informatică în maxim trei ore. Au câştigat cei care au soluţionat cerinţele în cel mai scurt timp, câştigătorul trofeului „Urmaşii lui Moisil” fiind Matei Tinca de la Colegiul de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti. Şi botoşănenii s-au prezentat foarte bine, Cezar Trişcă Vicol de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” obţinând premiul I la categoria celor de clasa a XI-a.
Am fost curioşi ce gândesc cei mai tari şi cei mai tineri informaticieni ai ţării, aşa că am stat de vorbă cu cei trei membri ai lotului naţional. Pletosul de Matei, împreună cu Tiberiu Muşat, coleg la Vianu, dar şi cu Emanuel Dicu din Craiova, au explicat cum e cu informatica asta: o pasiune ce îţi schimbă total modul de a vedea lucrurile. Cei trei nu se joacă pe calculator decât foarte rar, atracţia, irezistibilă pentru alţi tineri, diluându-se când au început să facă ei înşişi jocuri. E adevărat că nu prea au timp de literatură, dar citesc lucrări ştiinţifice conexe sau tangente cu ceea ce-i pasionează. E adevărat că nu au prietene „momentan” pentru că nu prea îi prea preocupă subiectul, dar se distrează şi ei participând la majorate sau alte petreceri de-ale prietenilor. Ce-i sfătuiesc pe colegii lor de generaţii dependenţi de jocuri şi telefoane? „Să gândească în perspectivă şi să înlocuiască treptat dependenţa de telefoane cu o altă pasiune a lor ce le va putea permite să se dezvolte.”
Mulţumim de sfaturi şi succes în continuare în a face o imagine super României!
