La jumătatea acestei luni, Gheorghe Dubiț, dascăl al bisericii din comuna Mileanca timp de peste şapte decenii, veteran de război și fost deținut în închisorile comuniste, a trecut la cele veşnice, la vârsta de 96 de ani. Cel care a fost un adevărat model pentru comunitate, veteranul care s-a implicat ani la rând în manifestările de cinstire a eroilor neamului, povestea în urmă cu câţiva ani că, în ciuda a tot ce a avut de pătimit în închisorile comuniste, nu a renunţat la credinţa strămoşească.
Gheorghe Dubiţ s-a născut pe 24 decembrie 1923, în comuna Mileanca. În anul 1939 a absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Iaşi, iar în 1943 a intrat la Şcoala de subofiţeri în rezervă 2 din Botoşani. În toamna anului 1945, a fost repartizat în Vâlcea, în cadrul Regimentului 2, având gradul de sergent major.
După încheierea serviciului militar, a obţinut postul de cântăreţ bisericesc în parohia Gărbeni, din judeţul Botoşani. Viaţa i s-a schimbat brusc pe 19 mai 1948, când Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat trei ani de închisoare corecţională pentru „favorizarea infractorului şi deţinere de publicaţii interzise” şi pentru faptul că ar fi cântat „Cruce Sfântă părăsită”, o cântare religioasă cunoscută în Biserica Ortodoxă Română.
A fost eliberat pe 18 iulie 1951, însă nu a scăpat de Securitate, care l-a urmărit pas cu pas. După experienţa cumplită trăită în închisori, a găsit puterea de a-şi continua cursul firesc al vieţii şi s-a căsătorit cu Elena, o tânără din satul Havârna. În anul 1960, Gheorghe Dubiţ a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la şapte ani de închisoare corecţională şi confiscarea totală a averii personale, pentru comiterea faptei de „uneltire împotriva ordinii sociale prin agitaţiuni”. A ajuns din nou după gratii pentru că opt martori acuzatori l-ar fi auzit spunând că satelitul american e mai bun decât al ruşilor şi că îi va îngropa pe toţi comuniştii, chiar dacă aceste acuzaţii erau minciuni. A fost eliberat în anul 1964, dar toată viaţa nu a uitat cât chin a îndurat în închisori – bătăi, umilinţe greu de suportat, înfometare.
„Poate a fost o încercare și pentru mine, ca să vadă cum rabd…. Toate ce mi s-au întâmplat m-au călit mai tare… Dumnezeu m-a întărit. Acolo era Dumnezeu! Nu în lumea asta liberă, și pe care o vedem noi astăzi…”, spunea, în urmă cu câţiva ani Gheorghe Dubiţ.
Gheorghe Dubiţ a fost membru al Filialei Botoşani a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. „A fost un om excepţional, un om blând, liniştit, cu bun simţ. A fost un adevărat patriot şi un model pentru semeni”, a declarat Maria Puiu, preşedintele filialei.
Gheorghe Dubiţ a fost înmormântat în localitatea natală. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
