La 20 ianuarie 1787, stolnicul Manolache Dimache, vornicul de Botoşani, îl rânduieşte pe Constantin sin Apostol ca epitrop al bisericii Sf. Gheorghe, încredinţându-i şi sigiliul târgului pentru întărirea zapiselor, din care se şi asigura venit bisericii (câte o oca de ceară pentru fiecare act întărit). La acea dată, Vornicia de Botoşani avea controlul deplin asupra peceţii târgului: numea epitropul bisericii la care era afierosit acest sigiliu şi tot Vornicia încredinţa respectivului epitrop pecetea, stabilind şi venitul pe care aplicarea acesteia, pe fiecare act municipal, trebuia să îl aducă. La 4 aprilie 1793 şi la 20 aprilie 1820 erau rânduiţi alţi epitropi ai bisericii Sf. Gheorghe păstrători ai peceţii târgului, ceea ce înseamnă că timp de 40 de ani toate documentele târgului au fost sigilate de către epitropii acestui lăcaş.
Noua pecete este aplicată pe un zapis din 12 aprilie 1800, prin care Ecaterina Cuciureanu, văduva clucerului Athanasie, vinde la doi negustori armeni din târg trei dughene de piatră. La o cercetare atentă a peceţii se constată că între aceasta şi cea aplicată pe actul din 1780 există câteva detalii care nu concordă.
Astfel, în cazul peceţii din 1800, este vizibil căpăstrul calului, inexistent la pecetea reprodusă de Artur Gorovei. În al doilea rând, dacă la sigiliul din 1800 turla bisericii, reprezentată în partea dreaptă a câmpului sigilar, aproape că este la acelaşi nivel cu urechile calului, în cel aplicat pe actul din 1780 turla este la nivel cu botul calului. În sfârşit, diferă între cele două sigilii şi poziţia picioarelor calului.
În ceea ce priveşte pecetea aplicată pe actul din 1800, suliţa Sf. Gheorghe împarte câmpul sigilar în două registre perfect egale. Se remarcă grija deosebită pentru detalii şi naturaleţea reprezentării. În partea superioară a câmpului sigilar, două mobile îl flanchează pe Sf. Gheorghe, conţinând iniţialele acestuia: pe cea din dextra „CT”, pe cea din senestra „ΓE”. Ca şi peceţile anterioare, şi aceasta este aplicată în fum.
Acelaşi sigiliu, dar în tuş, este aplicat pe un act din 11 iunie 1804, care consacră vânzarea unei case din mahalaua Morăreşti. În spaţiul liber din dreapta locului unde s-a aplicat pecetea scrie: „S-au întărit şi cu pecetea târgului de mine, Dimitrie Micuresa epitrop, înaintea vornicilor de Botoşani”. În schimb, pecetea aplicată pe un document datat 1 septembrie 1826, al Eforiei târgului Botoşani şi adresat Vorniciei de acolo, reprezentându-l tot pe Sf. Gheorghe, este diferită de celelalte două folosite până atunci. Deşi nu este la fel de clară ca şi celelalte, imprimându-se şi pe pagina aşezată peste ea imediat după aplicare, se poate observa diferenţa faţă de celelalte peceţi prin compararea picioarelor balaurului, mai lungi şi mai subţiri decât în precedentele sigilii, la fel ca şi picioarele posterioare ale calului, de altfel.
Prof. dr. DANIEL BOTEZATU
Pecetea din 12 aprilie 1800
Aceeași pecete, pe actul din 11 iunie 1804
Sigiliul la 1 septembrie 1826
