Alte două expresii legate de încălțăminte și de culoarea acestora sunt cele din titlu. Să le abordăm pe rând. Înțelesul actual al primei dintre ele, „a fi cu ciubote roșii”, este acela de a se găsi foarte rar, a fi foarte scump. „Banii-s cu ciubote roșii”, este cea mai uzuală expresie, însemnând că sunt foarte greu de găsit, de procurat.
Pentru a elucida povestea acestei vorbe, trebuie să mergem înapoi în istorie, până în vremea împăraților bizantini. Purpura (culoarea roșu-închis) era, prin excelență, culoarea dedicată doar împăratului, nimeni altcineva dinafara familiei imperiale neavând dreptul de a o purta. Când patriarhul Constantinopolului, Mihail Cerularie (în timpul său a avut loc marea schismă din 1054, separarea catolicilor de ortodocși) l-a sfidat pe împăratul Isaac I Comnenul, purtând kampagia, adică încălțări de aceeași culoare purpurie cu aceea a papucilor imperiali, acesta a fost imediat depus din treapta patriarhală și înlocuit cu un alt patriarh. De la bizantini, pe filieră turcească, practica a ajuns și în țările române, acolo unde doar domnul fanariot avea privilegiul de a purta cizme roșii. Stelian Dumistrăcel citează, în acest sens, după Iuliu Zanne: ”numai Vodă, iar nu și boierii, are dreptul de a-și căptuși pantofii cu postav roșu”. Tot sub influență fanariotă, vestimentația se liberalizează, astfel încât și boierii încep a purta încălțări roșii, care erau scumpe, pe măsura rangului înalt al celui ce le purta.
Cealaltă expresie, „a putea merge cu papuci galbeni”, pleacă tot de la o realitate de la sfârșitul evului mediu românesc fiind, cel mai probabil, o construcție tot a veacului fanariot. Descriind intrarea lui Grigore Dimitrie Ghica (primul domn pământean al Țării Românești de după epoca fanariotă) în București, la 1822, în lucrarea „Istoria fondărei orașului București”, Dimitrie Papazoglu zugrăvește alaiul multicolor ce-l însoțea pe domn, și din care făceau parte și ciohodarii (garda domnească), care purtau în picioare cizme galbene. „Tot ca ei purta cizme și Curtea Domnească, boierii avea cizme roșii (…)”
Galbenul este o culoare pretențioasă, care se poate murdări ușor. Probabil că expresia „a putea merge cu papuci galbeni” își are urmarea firească „așa de curat e pe jos”. A putea umbla cu papuci galbeni indică, așadar, gradul de curățenie dintr-o locuință, de pe o stradă etc. Țăranii noștri au o altă expresie pentru a face mai ușoară vizualizarea nivelului de curățenie dintr-o locuință. Ei spun că „poți linge mac de pe podele”, așa de curate sunt.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
