Domnul Ionel Roşu este un om complet dedicat afacerii sale pe care a creat-o de la zero. În ani, după multă muncă și nopți nedormite, Admir a devenit o companie relevantă pentru comerţul tradiţional din România. Admir Botoşani nu e cea mai mare dintre acestea şi nici nu-şi propune să devină, dar plănuieşte ceva cu totul aparte în peisajul comerțului botoșănean: să se transforme din Societate cu Răspundere Limitată, cum este în prezent, în Societate pe Acțiuni după care să facă o ofertă publică de vânzare a 49% din acţiunile sale. Este un gest îndrăzneț, ce nu a mai fost încercat deocamdată de nici un retailer local, însă Admir Online apărea aproape simultan cu Carrefour Online.
Cum s-a încheiat al 25-lea an de activitate pentru Admir?
Anul 2018, care a fost anul 25 de la facerea Admir, nu are o semnificație aparte în afara celei strict cronologice. Dar un optimist ca mine vede, totuși, în creșterea continuă față de 2017 şi 2016, de peste 4% şi, respectiv, 14%, premiza stabilității și certitudinea acumulării de potențial necesar dezvoltării în următorii 25 ani de activitate!
Privind retrospectiv, după un sfert de veac de activitate a companiei, ce v-a marcat?
La început a fost taraba! Și tarabe erau peste tot, zeci pe lângă a mea, sute în tot oraşul! Taraba s-a metamorfozat în două mici magazine de cartier, două chioșcuri de incintă și alte 6 chioșcuri stradale non-stop! Expresie a „visului american”, eu și soția am muncit uneori și 16-18 ore pe zi, fie vânzând pufuleți, napolitane și gume, fie cărându-le cu cârca și/sau căruciorul, săniuța, tramvaiul și trenul; nu cu mașina, că nu aveam, și nici cu taxiul, că nu ne permiteam! Cu banii a fost mai simplu: nu-i aveam deloc, dar am împrumutat 500.000 lei, din care 330.000 s-au dus pe taraba metalică, iar 170.000 pe Africana, Minty, Turbo, Assos și alte produse în vogă în acei ani! Primul chioșc a venit – firesc – după un an, odată cu primul angajat, iar prima mașină, o Dacia, a așteptat încă doi ani să înlocuiască geanta uriașă de prelată neagră folosită la aprovizionare.
Ce v-ați propus pentru acest an?
După 25 de ani, simt că nu am atins nivelul maxim de incompetență stipulat de Murphy și cred cu tărie că pot să consolidez în viitorul mediu poziția Admir-ului în piață. O dezvoltare firească și necesară trebuie făcută cu prudență, pe puținele nișe de piață rămase nedescoperite de „internaționali”.
Care ar fi aceste nişe?
Nu spun. Concurenţa atât aşteaptă! Ca indicii însă, ar putea fi vendingul sau livrări pe abonament lunar vârstnicilor din proximitate sau altele.
De cine sau de ce vă temeți cel mai mult în prezent?
Mass-media locală ne-a cântat prohodul până s-a plictisit de rezistența noastră, dar abia acum încep temerile noastre – vorbesc în numele echipei. Am rezistat până acum și pentru că am învățat de la „greii” comerțului modern, iar acum văd că ei copiază modelul Admir: adică pleacă din marginea orașului și vin în cartier, în proximitatea comerțului tradițional. Ei înșiși practică un comerț tradițional, agresiv chiar. Provocarea pentru următorii ani este supraviețuirea, în primul rând, și apoi dezvoltarea! Desigur, cel mai tare ne încurcă, la fel ca pe toți patronii din județ, lipsa infrastructurii și mult prea desele modificări legislative.
Daca v-ați putea întoarce în timp, ce anume ați schimba în evoluția Admir?
„Nimic nu-i mai definitiv decât provizoratul“, mai ales când 28 din cei 60 de angajați au peste 10 ani vechime la noi în firmă. Dacă aș putea să mă întorc în timp aș lupta mai mult să păstrez angajați de valoare, pe care i-am pierdut pentru că au plecat să lucreze în străinătate sau au fost „furați” de concurență! M-aș bucura să pot delega 100% din munca mea unui mănunchi de angajați numiți de acționarii viitori ai firmei, pentru că după transformarea în S.A. doresc să cedez 49% acţionarilor anonimi.
Cum va arăta Admir peste alți 25 de ani?
Peste 25 de ani văd Admir-ul ca o societate pe acțiuni, listată la bursa de valori a regiunii europene Moldova Reunită.
Şi cu câte magazine ? Şi cu ce rivali prin apropiere – care vor supravieţui dintre cei de astăzi?
Voi fructifica orice oportunitate de preluare în zona comerţului tradiţional. Nu-mi doresc să lucrez într-o lume fără concurenţă! Trăiască piaţa! Cred că se vor cristaliza, chiar şi în localităţile cu 50.000 locuitori, una-două aglomerări gen mall, iar pe de altă parte toţi „greii” internaţionali vor deschide buticuri, cel puţin unul la 3 străduţe.
(publicitate)
