Naşterea Domnului – Crăciunul, naşterea lui Iisus Hristos se sărbătoreşte pe 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Această sărbătoare face parte din cele 12 praznice împărăteşti ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.
Iisus Hristos nu S-a născut doar trupeşte, ci Se naşte duhovniceşte în sufletul fiecărui credincios, prin Sfintele Taine şi prin păzirea sfintelor porunci.
Prin naşterea Sa în chip de prunc, Mântuitorul nu doar lasă pe om să aleagă dacă Il primeşte sau Il respinge, ci ne descoperă şi un alt adevăr uitat: că în faţa lui Dumnezeu suntem cu toţii nişte prunci ai Săi. Aşadar, El devine copil şi pentru a ne descopri cât de mare e iubirea părintească a Tatălui.
În această zi de mare sărbătoare credincioşii merg la biserică.
„Colindele vestesc naşterea Dumnezeu în sufletul nostru şi rămânerea lui acolo. Să ne îndemnăm cu toţi să mergem la Crăciun, la sărbători la biserică, căci iată aceasta este colinda noastră. Fiecare dintre noi să se roage – Doamne, dă-mi şi mie cuvânt, dă-mi şi mie cântec, colindă să pot spune altuia despre tine”, a declarat părintele protopop Lucian Leonte.
ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a transmis o scrisoare pastorală cu prilejul Naşterii Domnului. Scrisoarea pastorală are titlul „Naşterea Lui Hristos – Sensul vieţii noastre”. „Pentru orice om, în orice împrejurare, întotdeauna și în tot locul, Hristos este totul. El este măsura tuturor lucrurilor, temeiul neclătinat a tot ce există, criteriul desăvârșit în toate. De ce aceasta? Pentru că Hristos este nu numai Fiul Fecioarei Maria, născut, ca om, în Betleem, ci este și Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”.
Cuvintele lui Hristos, viața și faptele Sale nu sunt ale unui simplu om, fie el și cel mai mare dintre toți oamenii care au trăit pe pământ. Sunt cuvintele și faptele lui Dumnezeu Care S-a făcut om. În acest sens, lucrarea și cuvântul lui Hristos constituie singurul izvor de adevăr într-o lume care propagă minciuna în diferite forme, singura putere de viață într-o lume cuprinsă de cultura morții, singura cale nerătăcită între atâtea încrucișări de drumuri care nu duc niciunde.
La marea sărbătoare a Crăciunului se cuvine să mărturisim că Hristos, Cel născut în Betleem, este Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Din iubire, din compasiune şi iertare pentru oameni, Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume pentru ca lumea să afle din nou calea către viaţa cea adevărată. <Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.> Dumnezeu a luat chip de om, S-a făcut om pentru ca pe oameni să-i cerceteze, să-i caute, să-i cheme la Sine, să le arate calea, să-i tămăduiască, să-i izbăvească de frica morţii. <Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor>, exclamă cântarea Bisericii <şi cei din întuneric şi cei din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul>, se arată, printre altele, în scrisoarea pastorală transmisă de ÎPS Teofan.
