Bisericile vechi ale Botoşanilor – Vovidenia (I)

O altă biserică veche a Botoşanilor, construită iniţial din lemn şi înlocuită în deceniul patru al secolului al XIX-lea de o alta, din piatră şi cărămidă, este cea cu hramul Vovideniei (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului). Pisania bisericii de zid are următorul text: „Grigore Varlaam, drept fecior marelui stolnic şi spătar Manole Varlaam, ci au fost fecior lui Manole Varlaam, ci din vechime au făcut în acest ţintirim, aici, biserică de lemn, cu hramul tot «Intrarea în Biserică», şi fiind învechită după trecere de atâţia ani, a început a zidi din temelie cu toată cheltuiala dumisale baronul Cârstea şi a clironomilor (moştenitorilor) părintelui lor, fraţilor mei, marelui spătar Gheorghe, Smaranda, Manole cămenar, Constantin, Anastasia Grigore, Elena, Ioan şi sora noastră Profira, soţia marelui agă Grigore Cananău. Deci începându-se a se zidi din temelie acest sfânt şi Dumnezeiesc lăcaş unde se prăznuieşte «Intrarea în Biserică a prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare», spre pomenirea reposaţilor părinţilor şi strămoşilor noştri, cât şi a fiilor şi urmaşilor şi a tot neamul nostru, precum şi a fraţilor poporănilor orăşeni, locuitori în acest oraş al Botoşanilor. De aceia, rugăm pe toţi creştinii care vor ceti şi vor intra în biserica aceasta să roage pe atotputernicul Dumnezeu pentru pomenirea pomeniţilor şi să ierte pe toţi şi pe mai marile nostru frate reposat, marele spătar Vasile Varlaam. S-au zidit această biserică în domnia prea Înălţatului domn al Moldovei, Mihail Grigore Sturdza Voievod, în anul întâi al Domniei Sale, de la zidirea lumii 7342, iar de la Hristos 1834 iunie. Grigore Varlaam, ctitor ostenitor, cu sârguinţă a se aduce întru plinirea desăvârşirei, spre pomenirea mea în veci”.
Informaţiile din pisanie, coroborate cu o „Vidomostie” (Prezentare) a boierilor moldoveni aflaţi în ţară la 1829, ne oferă posibilitatea de a afla şi alte amănunte legate de familia ctitorului. Pisania ne dă numele acestuia, Manole Varlaam, fără alte precizări decât cele referitoare la descendenţii săi, printre ei şi Grigore Varlaam, cel care ridică, alături de baronul Ioan Cârstea, biserica de zid din 1834.
În respectiva „Vidomostie”, ţinutul Botoşanilor are ca indicativ litera M. La poziţia M. 15. , în rândul boierilor de la vornic de obşte la ban, este trecut „Gheorghi Manoli, ce-şi zice şi Varlaam, spătar cu pitac din 20 noiembrie 1827; locuieşte în târgul Botoşanii; născut în Moldavia în târgul Botoşanii, de 38 de ani, fiul stolnicului Constandin Manoli. Au arătat: 1) o carte de la Domnul Constandin Mihail Cehan Racoviţă v[oie]v[od] din 1750 (7258), scrisă către Manoli vameşul (bunicul d-sale); 2) hrisov de la Domnul Ioan Sturdza v[oie]v[od], din 26 iulie 1825, arătător că serdarul Vasile Varlaam este fiul stolnicului Constandin Varlaam, după dovada cărţii arătate mai sus din veleatul 7258 (în care nu se arată pi Manoli Varlaam, ce-i vameş) şi că se cuvine a fi şi spătar, după sărdar”.
Manole vameşul, cel care în pisanie e pomenit ca Manole Varlaam, al doilea nume fiind adoptat de fiii şi nepoţii săi, poate fi Manole, cunoscutul negustor botoşănean de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. La 5 februarie 1742, egumenul de la mănăstirea Doamnei adevereşte că a dat un iaz pustiu al mănăstirii, pe Dresleuca, negustorului Manole, ca să-l îngrijească şi să facă moară, cu cheltuiala mănăstirii, în schimb Manole având dreptul la a treia parte din agoniseală.

Prof. dr. Daniel BOTEZATU