Astăzi, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morţilor. Prin tradiţie, până în ziua praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe 8 noiembrie, fiecare creştin îi comemorează pe cei dragi, rude şi prieteni, plecaţi la viaţa de dincolo.
Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Biserica nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă.
În credinţa creştină, viaţa nu se termină odată cu moartea trupească. De aceea, o zi de comemorare pentru cei trecuţi la viaţa veşnică are o semnificaţie aparte. În această zi, se merge la biserică unde se rostesc rugăciuni şi sunt pomenite rudele trecute la cele veşnice. După slujbă se împart colivă, vin, colaci, pachete cu mâncare, lumânări, haine şi diverse obiecte pentru un trai mai bun al acestor sărmani.
Coliva şi vinul nu trebuie să lipsească de la slujbele de pomenire. Coliva semnifică trupul celui adormit, este expresia materială a credinţei noastre în Înviere, pentru că este preparată din boabe de grâu, iar Mântuitorul Iisus s-a folosit de parabola bobului de grâu, prevestind Învierea Sa.
În timpul anului sunt 20 de zile de „Moşi”. Cuvântul “moşi” vine de la “strămoşi” şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Printre zilele de Moşi sunt “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).