La 6 februarie 1825, Ioniţă Sandu Sturdza voievod îi poruncea stolnicului Ioniţă Panaite să meargă la biserica Sf. Paraschiva de la Botoşani şi să ia toate bunurile acesteia sechestrate de către fraţii Racliş, foştii epitropi, spre a le încredinţa succesorilor lor, stolnicul Costachi Pisoschi şi căpitanul Gheorghe Hărăzanu.
La 3 februarie acelaşi an, Vistieria Moldovei scrisese Vorniciei de Botoşani să cerceteze ce scutelnici a avut biserica Sf. Paraschiva, rânduiţi de diferiţi domni, iar dacă dintre ei au fost înstrăinaţi de foştii epitropi „Răclişeşti” să fie înapoiaţi bisericii. Câteva zile mai târziu, la 8 februarie 1825, Logofeţia cea Mare a Moldovei scria vornicilor de Botoşani să dea ajutorul necesar stolnicului Ioniţă Panaite pentru preluarea averii bisericii Sf. Paraschiva de la foştii epitropi.
În aceeaşi zi, vel logofătul Theodor Balş îi scria mitropolitului Inochentie Iliupoleos de la Popăuţi, invitându-l să participe la preluarea averii bisericii Sf. Paraschiva, de către noua epitropie, de la fraţii Racliş, îndepărtaţi din calitatea de epitropi. Tot la 8 februarie 1825 se precizează ca Theodor Balş, marele logofăt, să preia de la foştii epitropi, pe bază de izvod, averea mobilă şi imobilă a bisericii prin intermediul noilor epitropi, stolnicul Constantin Pisoschi şi căpitanul Gheorghe Hărăzanu.
Numele poporenilor care cereau schimbarea fraţilor Racliş din epitropie ni-i arată a fi, deopotrivă, români şi greci, unii, cazul Brăniştenilor sau al celor din familia Pisoschi, câte doi sau trei din familie: paharnicul Ioan Brănişteanu, Iordachi Brănişteanu, Costachi Pisoschi şi fraţii săi, Alistar şi Tudurachi Pisoschi, Enachi Cuciureanu, Gheorghi Harizoa, Vasili Ioannu, Manolachi Gheorghiu, Vasâle Iftodu, Grigorii Agapie, Constandin Neacşu, Dumitru Curpăn.
Acest Tudorachi Pisoschi va ajunge, în 1841, “Prezident al Eforiei”. Vorbea moldoveneşte, greceşte, sârbeşte, turceşte şi armeneşte, fiind ilustrarea perfectă a botoşăneanului cosmopolit din prima jumătate a veacului al XVIII-lea. Dispunea şi de o avere impresionantă: o casă, 40 de dughene în târg şi trei locuri sterpe (necultivate şi fără construcţii pe ele).
Noii epitropi şi-au intrat foarte repede în atribuţii, fapt ilustrat de actul din 3 iulie 1825, prin care domnul le poruncea vornicilor de Botoşani să cerceteze pricina de judecată dintre epitropia bisericii Sf. Paraschiva şi fiul căpitanului Ştefan, care nu a plătit timp de 38 de ani bezmenul (chiria) pentru casa în care locuia. Domnul cere ca această casă să fie dată bisericii, în contul datoriei.
Un fapt mai puţin obişnuit, chiar pitoresc, s-a petrecut la această biserică în anul 1838. La 30 aprilie, Tribunalul judecătoresc al ţinutului Botoşani trimitea epitropiei bisericii Sf. Paraschiva o înştiinţare că în clopotniţă îşi avuseseră atelierul de falsificat doi calpuzani (falsificatori de monede, n.ns.), Ioan Bălan şi Năstase sin Miron, iar pentru cercetarea acestora epitropia trebuia să comunice zilele când a fost prădată biserica, banii şi obiectele furate.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
