Gheorghe Baciu, un venerabil veteran de război, a plecat la ceruri. Mai avea două luni şi împlinea 106 ani, însă a fost chemat la Domnul, după o viaţă trăită cu demnitate, cu cinste şi dragoste pentru ţară şi semeni. El a plecat la ceruri, pentru a fi alături de soţia sa, plecată din această lume în urmă cu cinci ani.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Cel care a depăşit cu cinci ani Centenarul Marii Uniri, s-a născut pe 18 decembrie 1913 în Zăiceşti. La 21 de ani a fost luat la oaste şi a făcut armata în Cernăuţi, la artilerie. A luptat pe front în cel de-al Doilea Război Mondial şi a ajuns până la Odessa. „Sunt contingentul 34. Am făcut doi ani şi două luni armată, la Regimentul 17 artilerie. Şi tot cu acest regiment am luptat pe front”, spunea el cu mândrie, dar şi cu lacrimi în ochi, cu gândul la camarazii care au murit pe front.
Zeci de ani a locuit într-o casă de pe strada Petru Rareş din municipiul Botoşani. A muncit toată viaţa, cu determinare şi cu credinţă în Dumnezeu.
Fiecare zi şi-a început-o cu o rugăciune. În casă a ţinut la loc de cinste un steag tricolor la vederea căruia a lăcrimat mereu. După un secol de viaţă, Gheorghe Baciu ajunsese la concluzia că „înainte oamenii erau mai fericiţi, ţineau mult la pământul lor şi munceau în ţara lor”.
Om informat, veteranul aprecia că atât pensiile, cât şi salariile ar trebui să fie mai mari, iar cei aflaţi în funcţii de conducere ar trebui să se gândească mai mult la popor. Regreta că s-au închis multe unităţi economice unde lucrau mii de botoşăneni şi că „ţara noastră a rămas săracă”.
În ultimii ani, venerabilul botoşănean a fost vizitat pe 18 decembrie de mulţi oficiali botoşăneni care au ţinut să-l felicite. Acesta spunea că „a depăşit suta”, însă sufletul îi este încă tânăr. „Am contract cu Dumnezeu pentru 130 de ani!”, mai spunea el. De fiecare dată, se despărţea de vizitatori cu urarea „Dumnezeu să vă bucure!”
Gheorghe Baciu s-a bucurat de preţuirea şi dragostea celor şase copii, zece nepoţi şi 12 strănepoţi. El a fost iubit şi respectat de semeni, dar şi de oficialii botoşăneni de la care în ultimii ani a primit diplome de excelenţă, insigne, medalii, toate pentru „pentru devotamentul, credinţa, alese virtuţi militare şi civile şi întreaga activitate desfăşurată în cadrul Ministerului Apărării Naţionale”.
Gheorghe Baciu este depus la capela Bisericii „Sfântul Ioan”. Slujba de înmormântare va avea loc mâine, începând cu ora 11.30. El îşi va dormi somnul de veci în Cimitirul Pacea. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
