Despre ediția din ianuarie a Zilelor Eminescu la Ipotești presa vremii nu a reținut nimic. E de presupus că a intervenit o pauză în organizarea din acel an. În schimb, „se consolidează credibil instituția Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu», ajuns la a V-a ediție (premiu inițiat de criticul Laurențiu Ulici după Revoluție, pe când el nici nu visa că va fi ales, din februarie 1995, președinte «plin» al Uniunii Scriitorilor, în paranteză fie zis).
Cotat ca fundamental pentru recunoașterea publică, pentru o mediatizare, mai exact, meritată în toate straturile receptoare, Premiul Național de Poezie «Mihai Eminescu» se constituie în cea mai importantă distincție românească dată pentru întreaga operă (Opera Omnia) și activitate morală unui mare poet «în viață»”, scria Liviu Ioan Stoiciu („Cotidianul”, nr. 10, 15 ianuarie 1996, p. 6), ale cărui reportaje reproduc cu exactitate evenimentele de la Botoșani din ianuarie și iunie și la care vom apela în continuare. Cu această ediție a premiului se instituie și simbolul, cunoscut și astăzi: „coroniță unicat, o operă de artă, din alamă trecută prin nichel”. Juriul, din care au făcut parte: Laurențiu Ulici (președinte), Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Marian Papahagi, Daniel Dimitriu, a avut de ales dintre cinci poeți nominalizați de Primăria municipiului Botoșani, care „sponsoriza” premiul: Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu și Ileana Mălăncioiu. „Nominalizările au fost făcute de Inspectoratul pentru cultură Botoșani – care, prin sondaje și consultări, a propus 13 poeți din întreaga țară pentru a primi Marele Premiu, într-o primă apreciere”. „Câștigătoarea” a fost Ileana Mălăncioiu (cu trei voturi favorabile din cinci), urmată de Dan Laurențiu (două din cinci voturi). Premiul a fost înmânat, așa cum se stabilise de la prima ediție, de primul poet laureat, Mihai Ursachi, în biserica Uspenia și a avut valoarea de 1.500.000 lei. În după-amiaza zilei de 15 ianuarie, în Sala de Marmură a Teatrului din Botoșani a avut loc recitalul poetei laureate și a poeților invitați: Cezar Ivănescu, Ioan Flora, Adam Puslojić, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Sergiu Adam, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Nicolae Sava. Un colocviu cu tema „Eminescu în contemporaneitate”, la care au participat: Mircea Martin, Marian Papahagi, Daniel Dimitriu, Nicolae Crețu, Doru Scărlătescu, Valentin Coșereanu, Dumitru Țiganiuc, Lucian Vasiliu, a fost coordonat de Laurențiu Ulici. Au avut loc lansări de volume și sesiuni de autografe.
Abia încheiate Zilele Eminescu din ianuarie, Ipoteștii începuseră pregătirile pentru ediția din vară, anunțând înființarea unui Cenaclu Literar Naţional „Din valurile vremii” – niciodată înființat – cu trei secțiuni: poezie, proză, dramaturgie. Organizat pentru tineri scriitori (vârsta limită – 25 de ani), cenaclul urma să funcţioneze prin corespondenţă. După cum reiese din anunț, era vorba, în realitate, de un concurs, la care textele trebuiau trimise până la data de 1 mai 1996. „În urma unei preselecţii, cele mai valoroase dintre ele vor fi selecţionate şi supuse aprecierii unui juriu format din personalităţi literare, precum şi unor reviste de specialitate. Primele clasate vor fi premiate cu prilejul zilelor «Mihai Eminescu», ce se desfăşoară la Ipoteşti, în fiecare an, în perioada 12-17 iunie”, anunțau organizatorii („Vatra”, nr. 2, 1 februarie 1996, p. 95). Cenaclul-concurs dubla, în mod evident, deja consacratul concurs „Porni Luceafărul…”, ajuns, în 1996, la ediția a XIV-a.
De altfel, premiile acestui Cenaclu nu se vor acorda niciodată, fie că organizatorii au renunțat la concurs, fie că nu au existat participanți. O altă serie de manifestări va fi prilejuită de ocazia comemorării „Poetului Național” în iunie 1996, la ediția a XXX-a a Zilelor Eminescu: slujba de pomenire la Biserica Uspenia din Botoșani; vernisarea mai multor expoziții: de pictură – Traian Mocanu; de grafică și fotografii – Liliana Grecu; de icoane pe sticlă – Gheorghe Stanciu și Cristina Neacșu; de carte și manuscrise eminesciene; de carte din Colecția „Opere și capodopere ale literaturii române”, coordonată de acad. Constantin Ciopraga; precum și lansarea unor volume: „Poezii” de Mihai Eminescu; „Opere” de Ion Creangă; „Eminescu – Ipotești – Eminescu” de Valentin Coșereanu. Nu au lipsit nici lieduri eminesciene interpretate, de data aceasta de Corala Ansamblului Armatei și un recital de flaut, susținut de Călin Fărcășel (după: „România Liberă”, nr. 1890, 15 iunie 1996, p. 10). În acel an se încheiaseră și lucrările de refacere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Botoșani (Uspenia), iar cu această ocazie statuia lui Eminescu, lucrare a lui Oscar Han, a fost adusă de la Ipotești și instalată în curtea bisericii.
Poate fi intuită atmosfera de la Botoșani și relațiile instituționale sau umane, căci după o ediție organizată în colaborare – cum ar fi fost firesc – instituțiile de cultură „se prezentau”, din nou, fiecare cu evenimentul său, situație care se va perpetua într-un oraș atât de mic ca Botoșaniul și în care unirea energiilor ar fi dat – așa cum s-a vrut odată – transformarea în capitală culturală. În zadar, „Agenda Culturală” anunța: „La Botoșani, Ipotești și Vorona încep «Zilele Eminescu»”, creând impresia unui eveniment amplu, organizat în comun. Anunțul viza doar programul din 12-14 iunie al Centrului Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare. Reportajul lui Liviu Ioan Sociu (prezent la Botoșani la ediția din iunie) din acel an consemnează numele participanților anunțați cu o săptămână înainte: N. Prelipceanu, Ioan Flora, Dan Stanciu, Marian Drăghici, Doina Popa (București), Cristian Simionescu (Bârlad), Sergiu Adam (Bacău), Ioan Moldovan (Oradea), Al Cistelecan (Tg. Mureș), Valeriu Matei (Chișinău), Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Cassian Maria Spiridon, Florin Zilieru, Valeriu Stancu, Aurel Ștefanachi, N. Panaite, Emil Iordache (Iași), Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, N. Sava, Radu Florescu (Piatra Neamț), Gh. Izbășescu (Onești), Dumitru Ignat, Dumitru Țiganiuc, Horațiu Ioan Lascu, Lucian Alexa, Ion Macovei (Botoșani).
Pe 12 iunie, aflăm din același reportaj, se întrunise juriul Festivalului-concurs, iar pe 13 iunie, la Mănăstirea Vorona, „a avut loc o strălucită festivitate de premiere, de anvergură” la care revistele literare și-au anunțat laureații, iar cinci edituri au ales cinci manuscrise de cărți de poezie pentru publicare. După premiere, „s-a ținut un superb recital de poezie în lectura autorilor prezenți (debutanți premiați și invitați consacrați)”. În aceeași zi, la Botoșani, la librăria „Manon”, au fost lansate cărțile poeților: N. Prelipceanu, Ioan Flora, Liviu Ioan Stoiciu, și volumele de debut premiate anul trecut, semnate de Florica Dura (Bistrița), de Gabriel Alexe (Botoșani) și de Ion Andronic (Bârlad). În sala de marmură a teatrului, pe 14 iunie, s-a desfășurat colocviul „Eminescu in aeternum”, cu participarea lui Dumitru Vatamaniuc, N. Crețu, Dumitru Irimia, Doru Scărlătescu, Oana Vasilescu; prezentarea revistei „Hyperion – Caiete botoșănene” și expoziția de grafică a lui Constantin Dracsin („Cotidianul”, nr. 137, 14 iunie 1996, p. 6).
„Un juriu cât toate zilele” (sintagma, care îi aparține lui Liviu Ioan Stoiciu, caracterizează exact extinderea din acest an la un juriu de 28 de persoane față de 18 din anul 1995), din care au făcut parte: Ioan Flora (președintele juriului), N. Prelipceanu, Magdalena Bedrosian, Nelu Oancea, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, N. Panaite, Aurel Ștefanachi, Daniel Corbu, Ioan Moldovan, George Vulturescu, Al. Cistelecan, Gh. Izbășescu, Gellu Dorian, Horia Zilieru, N. Sava, Sergiu Adam, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Carmelia Leonte, M. Iorga, Dumitru Țiganiuc, Dumitru Ignat, Ion Horațiu Lascu, Lucian Alexa, C. Buiciuc, a acordat premii:
– pentru grupaje de versuri, oferite de reviste: Xenia Căroi (Caracal) – „Luceafărul”; Ștefan Baștovoi (Iași) – „Convorbiri literare”; Lidia Victoria Mihail (Tecuci) – „Vatra”; Ion Bujor (Cluj) – „Familia”; Gabriel Hasmațuchi (Onești) – „Cronica”; Iuliana Constantinescu (Botoșani) – „Poezia”; Carolina Ivănescu (Arad) – „Ateneu”; Andrei Patraș (Iași) – „Poesis”; Adina Dabija (Galați) – „Dacia Literară”; Daria Dumitrescu (Cluj) – „Superior” și premiul Asociației Scriitorilor din Iași; Diana Deleanu (Iași) – „Zburătorul”; Luminița Berechet (București) – „Ceahlăul” din Piatra Neamț;
– pentru „Volume de debut editorial”, de editurile: „Cartea Românească” – Ana Maria Zlăvog (Iași); „Eminescu” – Cristina Scarlat (Iași); „Moldova” – Cristina Prisecariu (Botoșani); „Panteon” – Cristina Cârstea (Iași); „Axa” – N. Corlat (Botoșani);
– pentru interpretarea critică a operei eminesciene, premii oferite de reviste: Constantin Rupă (Reșița) – „Cronica”; Ana Maria Zlăvog – „Convorbiri Literare”; Dorin Popescu (Constanța) – „Dacia Literară”; Ana Maria Pascu (Arad) – „Hyperion – Caiete botoșănene”.
„Sigur, a fost o inflație de premii date pe grupaje de poezie primite în concurs acum la Botoșani – 14! Premii fără altă acoperire «materială» decât aceea a publicării debutanților în reviste literare râvnite. Ce m-a surprins, a fost că dintr-un total de 75 de plicuri primite la acest Festival concurs de poezie de la Botoșani la «Zilele Eminescu» în 1996, s-au selectat 23 de către organizatori (supervizați de sufletistul poet Gellu Dorian, de la Centrul Județean al Creației Populare Botoșani) și că din aceste 23 de grupaje de versuri, 13 autori ai lor au primit premii (unul din ei a primit două, Daria Dumitrescu din Cluj). Ceea ce e prea de tot – cu atât mai mult cu cât calitatea versurilor a depășit prea rareori, cu bunăvoință, nota 7 (o spun cu sincer regret, subiectiv, îngrijorat pentru viitorul creației originale românești). Mai mult, pentru mine a fost o lecție să descopăr că membrii juriului (poeți și critici de valoare) au gusturi de valorizare complet diferite, premiind autori care mie, de exemplu, nu-mi spuneau mai nimic. Fapt ce m-a și pus serios în gardă, de aici înainte având mare grijă să evit postura de a mai fi membru în vreun juriu care hotărăște soarta unui debutant, poet aflat la prima lui publicare într-o revistă literară. Că relativitatea conștientizată a judecății care dă premii fără să țină cont de valoarea textelor nu mă mai mulțumește…”, scria despre această ediție Liviu Ioan Sociu („Cotidianul”, nr. 143, 21 iunie 1996, p. 6).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
