Începând cu a doua ediție, Premiul Internațional „Mihai Eminescu” a devenit Național. S-a acordat de către municipalitate pe 15 iunie, după slujba de pomenire a poetului ținută de un sobor de 4 preoți la Ipotești, poetului Gellu Naum. Valoarea bănească a Premiului, în anul 1993, era de 150 000 lei.
Seara, în parcul „Eminescu”, s-a reluat spectacol de sunet, de data aceasta, completat cu „umbră” și cu un recital din creația eminesciană.
În dimineața zilei, la Palatul administrativ din Botoșani, avusese loc, ca în timpurile vechi, o întâlnire a oficialităților locale cu poeți și critici literari veniți la Botoșani. Printre cei prezenți, presa îi remarca pe președintele și vicepreședinții CJ, prefectul și primarul municipiului, iar dintre invitați – pe Laurențiu Ulici, Florin Manolescu, Mihai Ursachi, Gellu Naum.
„Înfiinţat anul trecut, premiul, acordat de Primăria Municipiului Botoşani – scria „România Literară” – este, la ora actuală, unul dintre cele mai importante în poezie”. Din juriu au făcut parte Florin Manolescu, Mircea Martin, Marian Papahagi, Laurenţiu Ulici şi Cornel Ungureanu („România literară”, nr. 5, 11 februarie 1993, p. 11).
Aceasta a fost a XXIII-a ediție a Zilelor Eminescu – ediția din ianuarie 1993.
Ediția a XXIV-a, din iunie a aceluiași an, a fost calificată ediție „sub semnul sărăciei”. În retrospectiva edițiilor anterioare și ulterioare acesteia însă calificativul pare cel puțin tendențios: evenimentele care se preconizau nu erau nici mai multe, nici mai puține decât altădată. Organizate de Inspectoratul județean pentru cultură și instituții subordonate acestuia, între 12-16 iunie, Zilele Eminescu înscriau în programul lor: Festivalul național de poezie și interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul…” (ediția a XI-a), cu un juriu din care făceau parte: Laurențiu Ulici, Mircea Ciobanu, Nicolae Prelipceanu, Magdalena Bedrosian, Sergiu Adam, Lucian Vasiliu, Aurel Andrei, Aurel Ștefanachi, Nicolae Panaite, Ioan Holban, C. Dram, Alex Dobrescu, George Vulturescu, care urma să jurizeze pe 12 iunie; pe 13 iunie se preconiza recitalul laureaților concursului, o dezbatere cu tema „Editurile din România și debutanții în poezie”; pe 15 iunie – simpozionul „Eminescu – carte, cultură, civilizație” (care se iniția în acel an de Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”), vernisajul expoziției de grafică „Lumină de lună” (Constantin Dracsin), un spectacol pe teme eminesciene, în parcul Eminescu.
Două incidente par să fi umbrit totuși a XXIV-a ediție a Zilelor Eminescu. În paralel cu activitățile enumerate mai sus, trebuia să aibă loc ediția a XI-a a concursului de interpretare a poeziei eminesciene, organizat de Fundația pentru Tineret Botoșani, care a fost anulat însă, pentru că nici unui concurent din nu s-a înscris. Al doilea ținea de trimisul Ministerului Culturii, poetul Ion Gheorghe: „Iar înalţii funcţionari ai Ministerului Culturii cu ce se ocupă ei? Poetul Ion Gheorghe de la Direcţia de carte şi biblioteci, trimis la «Zilele Eminescu» de la Botoşani şi Ipoteşti, recomandă spre lectură cititorilor «Vremea» şi «Socialistul», unde «vor redescoperi calea şi lumea pe care au pierdut-o în decembrie ‘89»” – scria „Evenimentul zilei” (citat după: „România literară”, nr. 25, 30 iunie 1993, p. 24).
Noutatea ediției au fost „Zilele Eminescu” la Penitenciarul din Botoșani: deținuții au participat la „lecturi colective, pe camere”, din opera lui Eminescu; la un concurs, intitulat „Eminesciana”, pe categorii de vîrstă: minori, deținuți tineri și deținuți adulți, și la o întâlnire-simpozion cu preotul misionar ortodox Pătru Fereală de la Protoieria Botoșani. Tot la penitenciar, doi actori de la Teatrul „Mihail Eminescu” din Botoșani au susținut un recital de poezie. „Cîțiva deținuți au pregătit și o publicație de 8 pagini dactilografiate dedicate lui Mihai Eminescu” („Evenimentul Zilei”, nr. 170, 13 ianuarie 1993).
Deși nu ține de Zilele Eminescu, un alt eveniment, credem, merită atenția pentru construcția culturală a Botoșanilor – Donația Rogojanu și discuția în jurul titlului de cetățean de onoare acordat lui Ion C. Rogojanu, contestată de unii botoșăneni. Titlul fusese acordat prin hotărârea Consiliului Municipal din 29 ianuarie 1994, la propunerea Bibliotecii Județene, care primise de la Ion C. Rogojanu o donație de 1.700 de volume, majoritatea exegeza eminesciană, ediții bibliofile.
În legătură cu hotărârea Consiliului Municipal, intervenise Valentin Coșereanu, pe atunci director adjunct al Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” (din intervenție aflăm și de ce donația nu a ajuns la Biblioteca Memorialului): „Colecția de volume ne-a fost oferită și noua, dar am refuzat-o datorita clauzelor imposibile impuse. Ni se solicita tipărirea unui catalog, care în 1990 costa 3 milioane de lei, și asigurarea condițiilor de păstrare și conservare la standard european, imposibil de respectat prin mijloacele de care dispunem. După realizarea catalogului, domnul Rogojanu putea oricînd să-și retragă colecția datorita nerespectării celorlalte condiții impuse. Datorită acelorași clauze colecția a fost refuzată și de Muzeul Pogor din Iași și de Chișinău. Am primit vestea acordării titlului de «Cetățean de onoare» domnului Rogojanu ca pe un trăsnet. Ea s-a făcut nu întru gloria lui Eminescu, ci a domnului Rogojanu”. Domnul Marius Rogojinschi, director pe atunci al Teatrului „Mihai Eminescu”, a aderat la părerea lui Valentin Coșereanu, declarând că „ar fi fost mult mai normal ca acest titlu – primul din istoria municipiului – să fie acordat post-mortem unor personalități ca Eminescu, Iorga” (Monitorul de Iași”, nr. 30, 8 februarie 1993, p. 3).
***
Pentru ziua de 15 ianuarie 1994, Agenda culturală anunța diverse activități în țară: la Muzeul Național Cotroceni – o seară de poezie și muzică „Eternul Eminescu” cu materiale din fondul bibliofil și donația Ion C. Rogojanu de la Biblioteca județeană „Mihai Eminescu” Botoșani; în câteva orașe, simultan – „Zilele Mihai Eminescu”: la Călărași – simpozionul „Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei românești”; la Iași, la Biblioteca Gheorghe Asachi – „Eminesciana – Eminescu și spiritualitatea românească”, la Muzeul Mihai Eminescu – simpozionul „Zilele Mihai Eminescu”, expoziții, dezbateri și medalioane literare; la Baia Mare, la Biblioteca județeană „Petre Dulfu” – expoziția de carte „Dor de Eminescu”, recital de poezie și lieduri; la Muzeul literaturii române din București – lansarea volumului al XV -lea, Opere de Mihai Eminescu („România Liberă”, nr. 1152, 13 ianuarie 1994, p. 14).
La Botoșani, pentru ediția din ianuarie 1994, se anunța o colaborare – firească, de altfel – „între Ipotești și Botoșani, mai precis între Memorialul de la Ipotești și Inspectoratul pentru cultură din Botoșani”. „Trei mari repere vor sta la baza aniversării a 144 de ani de când izvorî în cultura noastră simbolul spiritualității românilor de pretutindeni” – anunța directorul Memorialului Valentin Coșereanu: un dialog Eminescu-Enescu, la teatrul din Botoșani, realizat de actorul Ion Caramitru și Filarmonica din Botoșani; o conferință de presă – la Ipotești, având ca temă: Perspectivele Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu; decernarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” la biserica Uspenia din Botoșani, după ce premiul fusese decernat doi ani la rând la biserica din Ipotești.
O relatare a acestor evenimente și a stării de fapt de la Botoșani și Ipotești (relevând și problemele existente la Ipotești), făcută de Nicolae Prelipceanu, care va deveni și el peste ani laureat al acestui premiu, o publică revista „România Liberă”:
„…în stânga Prefecturii, fostă județeană de partid, stă și astăzi clădirea veche a Primăriei, unde Mihai Eminescu a avut prima slujbă, de copist; în schimb, casa de la Ipotești a fost dărâmată în 1924. Vechea casă a căminarului Eminovici fusese fotografiată în 1916 de frații Elvădeanu, un învățător și un magistrat, pasionați de această, nouă la noi, artă. Casa a fost apoi ridicată din nou și dărâmată, iarăși, pentru a se construi cea pe care o vedem azi, conformă cu originalul. Urmașul tânărului învățător din 1916, dl Mihai Elvădeanu, este azi consilier șef la Inspectoratul de Cultură Botoșani și, deci, organizatorul manifestărilor anuale (la 15 ianuarie și iunie), în memoria poetului național. Marele premiu de poezie «Mihai Eminescu», acordat de Primăria orașului Botoșani, dar în viziunea unui juriu de critici din București, Cluj, Iași, Timișoara, și valorând anul acesta 500.000 lei (…) a fost decernat într-o festivitate emoționantă în biserica botezului lui Eminescu, Uspenia, poetului Cezar Baltag, redactor șef al revistei «Viața Românească», de ziua nașterii lui Eminescu. La Ipotești s-a discutat despre soarta Centrului național «Mihai Eminescu», proiectat de Petru Creția, și a Bibliotecii naționale de poezie românească, ale cărei lucrări avansează lent” (N. Prelipceanu, Orașul Botoșani, în: „România Liberă”, nr. 1157, 19 ianuarie 1994, p. 2).
Ediția din iunie la Botoșani și Ipotești se va desfășura însă din nou separat. Evenimentele de la Botoșani se organizau în jurul Concursului național de poezie „Porni Luceafărul…”, la care își anunțaseră participarea: Mihai Ursachi, Laurențiu Ulici, Liviu Antonesei, Ioan Holban etc. La Ipotești manifestările păreau a fi dedicate… PDSR. „Astfel conducerea Memorialului Eminescu – Centrul Național de Studii eminescologice a lansat invitații președintelui Ion Iliescu, parlamentarilor, membrilor guvernului. (…) Au fost invitați miniștrii Culturii, Finanțelor și Sănătății. Pentru delectarea grupului de parlamentari care și-au anunțat prezența la «Zilele Eminescu», s-a pregătit un spectacol pe măsură: sfințirea bisericuței Eminovicilor și a Casei memoriale de către Prea Sfințitul Calinic Botoșăneanul” (V. Guraliuc, „Monitorul de Iași”, nr. 137, 14 iunie 1994, p. 3). Invitând decidenții politici, probabil, administrația de la Ipotești dorea să atragă atenția asupra stării de fapt de acolo și a subfinanțării.
„Porni Luceafărul…”, ediția a XX-a (iarăși se încurca numărătoarea edițiilor!) era organizat de Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei Populare Botoşani, cu sprijinul Inspectoratului Judeţean pentru Cultură Botoşani, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România şi Muzeul Literaturii Române din Iaşi. Juriul, format din scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai organizatorilor, urma să acorde: Marele premiu „Porni Luceafărul…” (acordat anterior de Memorialul Ipotești, care ieșise din ecuație), care presupunea publicarea unui volum de debut de către Editura „Moldova” din Iaşi – 350.000 lei; Premiul I şi premiul Editurii „Eminescu”; Premiul II şi premiul unei reviste; Premiul III; în oglindă, dar cu valori diferite, se acordau și premiile pentru interpretare critică: Marele premiu „Porni Luceafărul…” şi Premiul Editurii „Cartea Românească” – 150.000 lei; Premiul I şi premiul Muzeului Literaturii Române din Iaşi; Premiul II şi premiul unei reviste; Premiul III şi premiul unei reviste („Contemporanul”, nr. 19-21, 21 iulie 1994, p. 16).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
