Un botoșănean în vârstă de 65 de ani este cunoscut în cartierul Alexandru cel Bun din Iași pentru talentul său în reparațiile de încălțăminte. Deși și-a dorit să fie mecanic auto, destinul l-a îndrumat spre meseria de cizmar, pe care o practică din anul 1979.
După ce a lucrat ani buni în Cooperativa Solidaritatea, în 2000 Florin Coșuleanu și-a deschis propriul atelier, fără să știe că în zonă mai existau alți doi cizmari. În primele șase luni, nu a avut niciun client, dar a perseverat, bazându-se pe răbdare și dedicare. Prima sumă câștigată în atelierul său a fost de doar 2 lei, însă în timp și-a format o clientelă fidelă, potrivit Bzi.
„Mă ocup cu asta din 1979. Am lucrat în cooperație, unde am fost cooptant, și am lucrat, după Revoluție, la diferite firme. Apoi, m-am gândit să deschid în particular, pentru că nu mai aveam unde să lucrez, să-mi câștig o bucată de pâine cinstită prin muncă. Am lucrat la Cooperativa Solidaritate, arta încălțămintei. Eu am lucrat papuci la comandă pe timpul cooperației, iar după, s-a lucrat pe unde s-a putut. Dacă nu mai aveam unde să lucrez, am deschis eu singur, în particular, cu reparații încălțăminte. A fost greu, pentru că, deschizând un atelier de reparații, n-ai clienți, n-ai nimic, o iei de la zero”, povestește Florin Coșuleanu.
De la visul de a fi mecanic auto la cizmărie
Botoșăneanul spune că meseria de cizmar este pe cale de dispariție, mai ales că meșteșugarii din domeniu sunt din ce în ce mai puțini. Deși inițial nu a fost meseria visată, cu timpul a învățat să o aprecieze și să-și câștige traiul din această activitate.
„Voiam să mă fac mecanic auto, dar părinții nu m-au lăsat să plec, pentru că trebuia să mă duc la București și au spus să nu îi las singuri. Pe urmă, a trebuit să fac școala de croitor în piele, dar nici asta nu s-a putut și am ajuns la cizmărie, care nu mi-a plăcut, dar soarta așa a vrut. Înainte, când făceam la comandă papuci, numai piele foloseam, nici nu era mușamaua asta. Atunci, se lucra numai în piele. Prima pereche mi-am făcut-o mie, la trei luni de la începerea școlii. Am făcut UCECOM-ul și mi-am făcut pantofi cu toc mare și cu platformă, cum se purta. Pe urmă, a început să-mi placă cizmăria de nevoie. Îmi trebuiau bani, mi-am ajutat și părinții, între timp”, își amintește meșterul.
Pe lângă munca sa, Florin Coșuleanu este un familist convins. S-a căsătorit în 2003 și are două fiice, crescând-o și pe nepoata soției sale. De-a lungul anilor, a trecut prin momente dificile, mai ales atunci când soția sa a fost grav bolnavă, dar spune că, prin credință și răbdare, a reușit să depășească obstacolele.
„Eu cred că am primit înapoi binele pe care l-am făcut, pentru că soția este bine. V-am spus că n-am crezut că o să mai am soție în casă și mamă la copii. Dar Dumnezeu ne-a ajutat și, de atunci, de când soţia a fost internată în spital, am început să postesc toate posturile”, spune Florin Coșuleanu.
