Centenarul morții lui Eminescu „a fost confiscat în interes propriu de perechea dictatorială incultă”, scria presa în 1990 („Lumea”, nr. 2, 11 ianuarie 1990), an în care se împlineau 140 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, an în care România intra liberă. Nume noi, pe lângă numele cunoscute apar în scena manifestărilor dedicate lui Eminescu.
Pe 14 ianuarie, la București, la Ateneul Român are loc spectacolul omagial dedicat lui Eminescu. În deschidere, vorbesc Andrei Pleșu, ministrul culturii, Ana Blandiana, Șt. Aug. Doinaș, Dan Hăulică, Petru Creția. Evoluează actorii Victor Rebengiuc, Mariana Buruiană, Leopoldina Bălănuță, Valeria Seciu. Ion Caramitru este acompaniat, în recitalul „Eminescu… după Eminescu” de pianistul Dan Grigore. La București, e prezent și un grup de poeți, prozatori, actori, regizori basarabeni. În numele lor, vorbește Nicolae Dabija, iar Maria Bieșu interpretează romanțe pe texte de Eminescu.
Se schimbă și formatul manifestărilor de la Botoșani: sub genericul „Omagiu lui Eminescu”, în prezența a numeroși iubitori de poezie și oameni de cultură, au loc două expoziții de artă plastică la galeriile „Luceafărul” și „Ștefan Luchian”; o expoziție omagială de carte este găzduită de biblioteca județeană; teatrul „Mihai Eminescu” prezintă spectacolul muzical-literar „Nu credeam să învăț a muri vreodată”. Se oficiază și o slujbă religioasă la biserica Uspenia. Nu lipsește nici pelerinajul la Muzeul Memorial „Mihai Eminescu” din Ipotești. Și chiar dacă nu a avut explicit acest generic, aceasta ar trebui considerată a XVIII-a ediție a Zilelor Eminescu de la Botoșani.
E inițiată, în același an, de redacția ziarului „Gazeta de Botoșani”, probabil prima colectă publică de după revoluție, pentru sprijinirea lucrărilor de reamenajare a spațiului de la Ipotești („Cuvîntul Libertății”, 7 aprilie 1990).
În 1990, s-a sărit peste o ediție a concursului „Porni Luceafărul…”, care va fi reluat în 1991. Numărarea edițiilor acestui concurs sare și ea peste câteva numere. Astfel, în 1991, revista „Ateneu” (nr. 3, 1 aprilie 1991), anunța „cea de a XX-a ediţie a concursului naţional de creaţie literară şi interpretare critică a operei eminesciene «Porni Luceafărul…», cu finalizare în perioada 10-12 iunie 1991, la Botoşani şi Ipoteşti”, cu toate că în 2000 va anunța a XVIII-a ediție, iar în vara lui 1991 va reveni la ediția a IX-a.
Zilele Eminescu, ediția ianuarie 1991 (de aici încolo vom număra două ediții anuale ale Zilelor Eminescu – ediția ianuarie și ediția iunie), s-a desfășurat în perioada 15-17 ianuarie, înscriind Colocviul „Cum să intrăm în Europa prin Eminescu”. Cu privire la Ipotești, au fost avansate două propuneri: înființarea unui Centru Internaţional de Studii Eminesciene și un mormînt simbolic al poetului.
La ediția din iunie, au participat Principesa Sofia, fiica M.S. Regele Mihai, vicepreședinta „Fundației Margareta” (invitată de poetul Mihai Ursachi), care, după ceremonialul religios, a dăruit „un bogat veșmînt bisericesc”.
Inițiat de Inspectoratul județean pentru cultură Botoșani, Concursul „Porni Luceafărul…” este preluat, începând cu ediția din iunie a acestui an, de Centrul Județean al Creației populare, fiind organizat, în continuare, în parteneriat cu Inspectoratul județean pentru cultură și Uniunea Scriitorilor din România. Și tot de la această ediție, se instituie și Marele Premiu „Porni Luceafărul…” – oferit în acel an de Memorialul Eminescu de la Ipotești –, care i-a revenit lui Constantin Savin (Iași). Revistele au acordat următoarele premii: „Junimea” – Carmen Jgheban (Iași), „Luceafărul” – Horațiu Ioan Lașcu (Botoșani), „Familia” – Teodor Laurean (Alba Iulia), „Timpul” – Constantin Bojescu (Botoșani), „Dacia Literară” – Lucian Scurtu (Oradea), „Ateneu” – Sergiu Burca (Chișinău), „Literatura și artă” (Chișinău) – Carmen Veronica Steiciuc (Suceava), „Poesis” – Indira Spătaru (Iași), „Minerva” – Adrian Suciu (Cluj), „Gazeta de Botoșani” – George Vigdorovits (Oradea). Au mai acordat trei premii: Editura „Cartea Românească” – Lidia Blidaru (Bacău), „Muzeul Literaturii Române” Iași – Marcel Săsărman (Bistrița), Societatea „Junimea” – Lia Tătar (Oradea). Juriul a acordat și trei premii pentru interpretarea critică a operei eminesciene și pentru traducere din opera eminesciană: Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Vasile Spiridon (Piatra Neamț), Premiul revistei „Convorbiri literare” – Diana Moroșanu (Iași), Premiul pentru traducere din opera eminesciană al Inspectoratului pentru cultură Botoșani – Pius Kramar (Cluj).
La aceeași ediție, pe 9 iunie, în cadrul Zilelor Eminescu, se înființa Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Însă – scria presa – „în ziua sorocită, consiliul cultural al Prefecturii județului Botoșani a anunțat că, întrucît «președintele juriului, dl. Petru Creția a plecat la București și nici ceilalți membri ai juriului (Dl. Al. Călinescu, Marian Papahagi, Mircea Martin) nu sînt prezenți – cu excepția d-lui Laurențiu Ulici – acordarea premiului se amînă pentru ianuarie, 1992. Dl. Laurențiu Ulici, între alte precizări colective, a anunțat auditoriul că Premiul Național de Poezie este acordat d-lui Mihai Ursachi, invitat special al manifestărilor, prezent aici, în sală”.
Mihai Ursachi fusese anunțat de decizia juriului pe 1 iunie: „în urma consultării juriului de validare pe nivel național, premiul național de poezie «Eminescu» acordat de primăria municipiului Botoșani, v-a revenit anul acest dumneavoastră pentru întreaga activitate poetică de pînă acum. Vă invităm la Botoșani pentru decernarea premiului în zilele de 8-9 iunie 1991”. „De ce a plecat dl. profesor Petru Creția cu cîteva ore înainte de decernarea premiului?” se întreba presa. De ce a plecat Petru Creția, autorul „Eseurilor morale”, poate că timpul ne va da răspunsuri și la această întrebare.
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
