Cristina Palaghia, o botoșăneancă de 40 de ani, dă o nouă viață cărților vechi, transformându-le în veritabile opere de artă.
Pasiunea pentru cărți și meșteșugul recondiționării le-a descoperit în Italia, unde a trăit mai bine de două decenii. Cristina a plecat din țară imediat după terminarea liceului în căutarea unui trai mai bun, asemenea multor români.
„Am fost plecată din România timp de 20 de ani și am dus o viață diversă, poate cu mai puține preocupări. Totuși, oricât de greu ar fi, în țara ta te simți cel mai bine. Avem o țară minunată, trebuie doar să o descoperim și acest lucru nu este dificil, depinde doar de cum alegem să trăim. Fiecare țară are avantaje și dezavantaje, urâțenie și frumusețe, dar dacă știi pentru ce trăiești, nu contează unde te afli”, a declarat Cristina.
„Nu a fost ușor să învăț”
Deși planurile sale inițiale includeau continuarea studiilor, viața a purtat-o pe alte drumuri. Cu toate acestea, pasiunea pentru lectură nu a părăsit-o niciodată. Fiecare moment liber în străinătate și l-a petrecut citind, iar din această pasiune s-a născut o alta, sculptura în filele cărților.
„Pasiunea pentru această artă am descoperit-o în urma unei aniversări. O colegă mi-a făcut o carte-portret pentru un băiețel de care am avut grijă, iar reacția acestuia m-a lăsat fără cuvinte. Atunci am hotărât: voi face și eu! În plus, iubesc cărțile și lectura. Nu a fost ușor să învăț, deoarece ai nevoie de o schemă. După ce am intrat în posesia uneia, am început să creez prin telefon. Nu era perfecțiune, dar odată ce devii stabil pe ceea ce faci, devine o adevărată dependență. Există mai multe tehnici de lucru: îndoit, tăiat și îndoit, umbre și, mai nou, iluzie optică, adică două imagini într-un singur tablou”, a povestit botoșăneanca.
„Interesul pentru citirea cărților sau a ziarului de dimineață s-a diminuat puțin”
După ani de muncă, dorul de casă a devenit prea puternic, iar Cristina s-a întors definitiv în Botoșani, unde își dedică timpul liber salvării cărților vechi, aruncate sau aproape distruse.
„În ultima vreme, interesul pentru citirea cărților sau a ziarului de dimineață s-a diminuat puțin. Cu noile tehnologii, este mult mai ușor să te uiți pe telefon și să afli tot ce vrei. Totuși, cărțile încă pot fi salvate. Când am început să fac aceste sculpturi, toți prietenii și cunoștințele mele le-au primit în dar, de la cei mici la cei mari. Au apreciat foarte mult, fiind ceva ce nu mai văzuseră până atunci”, a spus Cristina.
„Ele pot fi citite, dar și folosite ca ornamente”
Cristina recondiționează cărțile, refăcând coperțile, curățând filele și aplicând tehnici speciale pentru a crea sculpturi uimitoare în paginile acestora. Prin tehnici precise de pliere, tăiere și lipire, ea dă naștere unor imagini spectaculoase, de la chipuri și simboluri până la obiecte tridimensionale.
„Personal, cărțile m-au relaxat dintotdeauna, fie citite, fie sculptate. Așadar, pentru mine, sunt o oază de liniște sufletească. Cartea pe care o lucrez trebuie să aibă coperți cartonate, un anumit număr de pagini și o înălțime specifică. Salvez cărțile care sunt aruncate sau distruse. Ele pot fi citite, dar și folosite ca ornamente. Orice carte lucrată are o poveste. Nu pot spune că am o preferință, mă bucur când creez ceva nou și mă încântă expresia persoanelor care le văd”, a explicat femeia.
„Se trăiește frumos atunci când nu programezi nimic”
Procesul este unul migălos, necesitând precizie absolută. Astfel, procesul se poate întinde pe câteva ore sau zile bune, până la o săptămână.
„Durata unei sculpturi diferă de schema, poate ajunge chiar și la o săptămână. Eu fac asta în puținul timp liber pe care îl am. Pot spune că am avut un proiect care mi-a luat foarte mult timp de realizat, deoarece le fac cu pasiune, dar totuși ceva nou a fost că am creat o carte-ceas, care a primit mai multă atenție. Nu pot spune că îmi extind activitatea, pentru că nu îmi place să fac planuri pe termen lung. Îmi trăiesc viața de la o zi la alta și, credeți-mă, se trăiește frumos atunci când nu programezi nimic. Timpul este limitat pentru mine: am un serviciu, o familie și o casă de îngrijit, dar asta nu mă împiedică să fac ceea ce îmi place. Cum spuneam, trebuie doar să crezi în ceea ce faci, iar viața devine mai ușoară”, a declarat botoșăneanca.
„Ar trebui să evite să spună „nu pot” înainte de a încerc”
Cristina are câteva sfaturi pentru cei care sunt la început de drum și vor să încerce să învețe această artă, subliniind că totul începe cu dorința de a încerca și de a crede în propriile forțe.
„Cred că oricine are dorința de a învăța ceva nou în viață, în acest caz, sculptura în cărți, ar trebui să evite să spună „nu pot” înainte de a încerca. Greu nu este, dacă vrei cu adevărat. Cred că această artă va deveni cunoscută și în țara noastră, pentru că am colegi români stabiliți în afaceri care deja o practică și, poate, încetul cu încetul, nu va mai fi un mister. Așa cum am venit eu și am început să o arăt, așa vor face și alții”, a conchis botoșăneanca.
