Regizoarea Ana Preda se întoarce în orașul natal cu filmul biografic „Ivan, omul cu rădăcini în ape”.
Filmul este o incursiune istorică documentară a devenirii unui multiplu campion olimpic, Ivan Patzaichin, dar și o explorare a naturii complexe și autentice a „celui mai iubit dintre pământeni”, cum îl numește fiica sa.
„Ivan a fost destul de apropiat mie”
Înainte de proiecția filmului la Cinema Unirea Botoșani, Ana Preda a vorbit despre legătura personală și profesională pe care a avut-o cu Ivan Patzaichin, dar și despre documentarul la care a lucrat aproximativ patru ani.
„Ivan a fost destul de apropiat mie pentru că eu am stat aproape de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 în calitate de contributor și voluntar destul de mulți ani și în felul acesta l-am cunoscut îndeaproape. Prima dată m-am intersectat cu Ivan acum 20 de ani, când eram jurnalist și făceam o emisiune de radio la Itsy Bitsy, iar el era antrenor pe lacul Snagov. La distanță de zece ani, eu făceam pentru TVR un film, „Filipovenii și cazacii lui Nekrasov” și aveam nevoie de susținere financiară pentru producție. El fiind ca și mine rus lipovean, interesat de rădăcini, a acceptat și m-a susținut, deși nu mă cunoștea”.
„Asta a făcut în ultimii 20 de ani din viață”
Documentarul nu este doar o retrospectivă a unei cariere magistrale a cvadruplului campion olimpic Ivan Patzaichin. După retragerea din viața sportivă, acesta nu a uitat de propriile rădăcini și s-a simțit dator să întoarcă ceva acelor oameni din mijlocul cărora a plecat, să aducă un beneficiu real comunității natale.
„După care ne-am apropiat datorită acestei asociații prin care el încerca să întoarcă ceea ce considera că a primit în dar de la oamenii satului natal, locul din care a plecat la 16 ani. Asta a făcut în ultimii 20 de ani din viață”, a declarat regizoarea Ana Preda.
„Asta am vrut să fac prin filmul acesta, să găsesc toate învelișurile pe care le avea acest om complex și autentic”
Vocea lui Ivan poartă publicul prin copilăria și adolescența sa, în vremurile când, la 16 ani, a plecat din satul de pescari hotărât să devină campion, și continuă cu povestea până la întoarcerea sa acasă, la rădăcinile sale, animat fiind de simțul datoriei față de oamenii și locul care l-au format. Ivona Potzaichin-Rusu, fiica lui Ivan, este una dintre vocile care completează portretul campionului, a tatălui, a omului, alături de Toma Simionov, coechipierul lui Ivan și Teodor Frolu, co-fondator al asociației în care Ivan a activat în ultimul său deceniu de viață.
„Oricum ar fi fost, eu tot aș fi făcut acest film pentru că o consideram o datorie față de el și față de ceilalți care au fost fascinați de el. O să vedeți în film, e mai mult decât un campion, e un fenomen. Asta am vrut să fac prin filmul acesta, să găsesc toate învelișurile pe care le avea acest om complex și autentic și să înțeleg de ce era atât de magnetic”, a precizat regizoarea Ana Preda.
„Marea provocare a fost să îl fac prezent în film, fără ca eu să pot să filmez cu el”
Imagini inedite de arhivă, din televiziunea națională, din arhiva națională de filme, din competiții internaționale și ale jocurilor olimpice, dar și filmări din ultimii 10 ani ai lui Ivan, dedicați locului unde și-a întărit rădăcinile, spun cine a fost „cel mai iubit dintre pământeni”, deși acesta se ferea pe cât posibil de camerele de filmat.
„Ivan se ferea de camere, nu îi plăceau deloc, era un om timid și cu greu am reușit să primesc acceptul lui. A fost târziu când a acceptat. Boala l-a luat cumva destul de repede, iar eu simțeam că e inoportun să mă duc la el în condițiile în care știam că e bolnav. Marea provocare a fost să îl fac prezent în film, fără ca eu să pot să filmez cu el. (…) Am adunat zeci, sute de frânturi de înregistrări audio și video de peste tot, din colecții private și din colecții publice, de la Arhiva Națională de Filme, a fost o muncă destul de laborioasă. Tot ce am construit acolo a fost din foarte multe bucăți puse cap la cap, am făcut sute de tăieturi în înregistrări pentru a putea să obțin o narațiune fluentă”, susține botoșăneanca.
„Nimic nu a început cu dreptul, totul a început cu stângul”
Filmul pune în evidență faptul că succesul nu a venit ușor pentru protagonist, chiar dacă din afară părea simplu, fiecare realizare fiind de fapt rezultatul unei lupte continue.
„Mesajul esențial este că nimic nu a început cu dreptul, totul a început cu stângul și a trebuit să se lupte pentru fiecare pas pe care îl făcea și nu i-a fost ușor, chiar dacă din afară părea altfel. El o să repete destul de des asta în film și nu numai el, ci și oamenii care au contribuit la acest film, oamenii cei mai apropiați, adică fiica, partenerul și „fratele” lui, cum îl considera pe Teodor Frolu, cel din asociație și unul dintre coechiperii cu care a participat la competiții, Tomas Simionov”, mai spune Ana Preda.
„Atunci când a câștigat medalia la Munchen zbârnâia telefonul, iar când a eșuat la Paris nu l-a mai căutat nimeni”
Cu referire la Ivan și la dificultățile pe care le întâmpină un sportiv în decursul carierei, regizoarea atrage atenția publicului care nu vrea decât să se bucure de victorii și îndeamnă la empatie.
„Unul dintre sportivii antrenați de Ivan, Florin Popescu, a fost și el campion olimpic la Sydney. La rândul lui a devenit antrenor și are un sportiv, Cătălin Chirilă, la aceeași canoe la care a fost și Ivan. Acesta a avut șase extraordinar de mari, fiind favoritul cursei la Jocurile Olimpice de la Paris, dar nu a câștigat aurul olimpic. A venit la vizionarea filmului pentru că am avut o proiecție în acea zi la Paris și Cătălin mi-a zis după film «chiar mă gândeam dacă să vin, eram atât de supărat și de necăjit, dar am venit și nu îmi pare rău pentru că m-am regăsit în foarte multe dintre situațiile povestite de Ivan și mi-a făcut mult bine». (…) Cătălin îmi povestea că atunci când a câștigat medalia la Munchen zbârnâia telefonul, iar când a eșuat la Paris nu l-a mai căutat nimeni”.
„Emoțiile sunt mari când am și un film de arătat botoșănenilor mei”
Pentru Ana Preda, evenimentul de la Cinema Unirea Botoșani este deosebit nu doar din perspectiva cinematografică, ci și personală, deoarece îi oferă ocazia de a se întâlni cu membri ai familiei, foști colegi sau dascăli.
„Întotdeauna vin cu plăcere și emoțiile sunt mari când am și un film de arătat botoșănenilor mei. E special pentru mine și pentru că avem un fel de întâlnire de familie, vin două nepoate din afara granițelor și în felul acesta le ofer cumva un moment aparte. Plus că în mod invariabil vine doamna învățătoare, vin colegi de școală, de liceu. Învățătoarea mea a fost Eugenia Musteață, când am fost în clasele 1-4 la Liceul Pedagogic”, a conchis regizoarea Ana Preda.
Astfel, botoșănenii sunt așteptați duminică, 27 octombrie, de la ora 17:00, să urmărească „Ivan, omul cu rădăcini în ape”. Intrarea se face pe bază de invitații, care vor putea fi ridicate de la casieria Cinema Unirea.
Cine este Ana Preda
Ana Preda este născută la Botoșani, în familia Paramanov. A absolvit Colegiul Național „Mihai Eminescu” Botoşani și și-a continuat studiile la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din cadrul Universității Politehnică Bucureşti. Nu a apucat să practice, însă, ingineria pentru că pașii au purtat-o încă din timpul studenției către televiziune. Aceasta lucrez în televiziune de peste 27 de ani, mai ales ca producător.
În calitate de regizor de film la Televiziunea Publică Română, se ocupă de lungmetraje, piese de teatru și documentare. În ultimii 6 ani s–a concentrat mai mult pe producția și regia de documentare. Ana Preda lucrează la dezvoltarea unui film experimental, încercând să găsească un nou limbaj cinematografic care să se adreseze unui public cu dizabilități precum nevăzătorii. În cadrul Programului de Master pentru Realizatori de Film Documentar, desfășurat la Universitatea Națională de Film și Teatru „I. L. Caragiale”, București, România, a realizat trei scurtmetraje.
