Memorialul Ipotești a găzduit sâmbătă, 21 septembrie, lansarea cărții „Ipotești: dilemele unei identități”.
Autoarea volumului este Ala Sainenco, manager al Memorialului Ipotești. Aceasta urmărește, prin presa vremii, pornind de la anul 1919 ce s-a vrut a construi la Ipotești și cum s-a realizat această dorință.
„Am descoperit câteva neconcordanțe”
Structurat în unsprezece paragrafe, care reprezintă, în fond, etape în reconceptualizarea casei de la Ipotești, volumul se deschide cu descrierea moșiei, așa cum apare într-un act din 1890, transcris, păstrat la Arhivele Statului Botoșani și în anunțul de vânzare din 1894, presupunând că în 6-10 ani, cât trecuseră de la moartea lui Gheorghe Eminovici, înfățișarea ei nu se schimbase prea mult. Volumul se încheie cu proiectul propus pentru Ipotești de Petru Creția.
„De ce această carte acum, în 2024? În primul rând, existau câteva neconcordanțe nu legate neapărat de casa de la Ipotești, alte neconcordanțe și între timp am avut o invitație a lui Ioan Milică la o conferință care viza bibliotecile. Trebuia să vorbesc despre Biblioteca de la Memorialul Ipotești. Comparativ cu bibliotecile care erau prezentate la Iași, biblioteca noastră era modestă, deși este o bibliotecă specializată, cu un volum substanțial de carte. Atunci m-am gândit că ar fi interesant să prezint cum s-a format această bibliotecă. În felul acesta am descoperit câteva neconcordanțe între cui a aparținut ideea creării unei biblioteci și cine a creat-o de fapt”, a spus Ala Sainenco.
Volumul se încheie cu proiectul propus pentru Ipotești de Petru Creția. „Rămân câteva întrebări, rămân câteva aspecte neclarificate, ceea ce ne dă direcții de cercetare nu doar mie, ci și colegilor mei. Sperăm să descoperim și să prezentăm lucruri interesante pentru public”, a precizat Ala Sainenco.
„Eu cred că este o carte eveniment”
La lansarea cărții, alături de Ala Sainenco a fost și Dănuț Huțu, șeful Direcției Județene de Cultură Botoșani.
„Eu cred că este o carte eveniment. De ce? Pentru că povestește într-o anumită formă despre acest loc, Ipotești. (…) Citind unele părți din carte, am văzut că a fost greu ca Ipoteștiul să își găsească o matcă, a fost destul de zbuciumat destinul acestui loc, cum a fost și destinul lui Eminescu, cumva a împrumutat din destinul poetului până și-a găsit liniștea într-o anumită măsură. Eu cred că de ceva timp Ipoteștiul și-a găsit identitatea și liniștea. Dacă o aveți, v-aș ruga să o citiți. Sunt documente foarte importante în carte, sunt foarte multe referințe la presa vremii pe care doamna Saineno le-a găsit”, a spus Dănuț Huțu, șeful Direcției Județene de Cultură Botoșani.
„Să pună în lumină și anumite momente în care datele sau documentele au fost contrafăcute”
Lucia Țurcanu, cercetător științific la Memorialul Ipotești, este cea care a fost alături de autoare în timpul scrierii, dar și cea care a citit prima dată volumul. Potrivit acesteia, volumul tratează, printre altele, încercările de reconstituire a casei, dar și procesul prin care familia Eminovici și locul de la Ipotești au fost mitizate.
„Vreau să o felicit pe Ala Sainenco pentru curaj și perseverență. Iată că la 105 ani de la prima inițiativă de înființare a unui muzeu la Ipotești, în 1919, Ala Sainenco publică o carte care urmărește punctual încercările de reconstituire a casei și, în același timp, etapele edificării sau completării unui mit. Zic mit pentru că știm cu toții, tot ce e legat de Eminescu a trecut printr-un neîntrerupt proces de mitizare și se pare că întreaga familie Eminovici și casa de la Ipotești au fost suspuse unei acțiuni de reinterpretare a datelor, documentelor pentru a plia cumva mitul pe ideologia guvernatoare. Ceea ce își propune Ala Sainenco este să pună în lumină și anumite momente în care datele sau documentele au fost contrafăcute. De fapt, Ala Sainenco își construiește cartea ca pe un studiu de caz”, a explicat Lucia Țurcanu, cercetător științific la Memorial.
