Judeţul Botoşani este aproape de colaps din cauza unui val de secetă fără precedent în ultimii zeci de ani.
Botoşaniul se dovedeşte a fi, încă o dată, un tărâm al paradoxurilor şi neputinţei, unde resursele naturale sunt pur şi simplu ignorate, iar cei care au cel mai mult de suferit sunt oamenii. Judeţul Botoşani este aproape de colaps din cauza unui val de secetă fără precedent în ultimii zeci de ani.
Sate întregi nu au nicio sursă de apă, iar oamenii au ajuns la capătul răbdărilor. Animalele sunt tot mai afectate pe câmp, deoarece nu au unde să se adape, iar râuri cu adâncime de doi metri în alţi ani, acum au crăpături prin care intră mâna.
Seceta cumplită vine în contextul în care Botoşaniul este pe locul doi la nivel naţional ca suprafaţă a luciului de apă, cu 3.600 de hectare. De asemenea, judeţul are o reţea hidrografică impresionantă cu peste 148 de iazuri, mari lacuri de acumulare şi numeroase râuri, dintre care cele mai mari sunt Prutul şi Siretul.
„Secetă ca anul ăsta, ca niciodată, n-am întâlnit în atâţia ani în Botoşani”
Până nu demult, prin apropierea Staţiunii de Cercetare Popăuţi trecea un râu cu apa adâncă de aproape doi metri. Acum, albia este crăpată complet din cauza secetei, iar oamenii spun că este prima oară când se întâmplă aşa ceva.
„Până la cot intră mâna. Câte 35, 30, 35 de cm. Şi apa era aici între un metru jumătate şi doi metri. Aici era riscul pentru copiii care făceau baie, tot timpul îi păzeam ca să nu se înece. Acum sunt crăpături de 30 de centimetri în pământ”, spune inginerul Ionică Nechifor, directorul Staţiunii de Cercetare Popăuţi.
Pare de necrezut, însă imaginile arată cu adevărat amploarea dezastrului din tot mai multe zone ale judeţului. Pământul crăpat are slabe şanse să se refacă, pentru că seceta afectează această zonă a ţării de aproape trei ani. „Era un pârâu care n-a secat niciodată, pentru că el este între Iazul de la Costeşti şi iazul de la Roşiori-Popăuţi aici şi făcea legătură între cele 2 zone de acumulare. Mereu, mereu era cu apă, secetă anul ăsta, ca niciodată, n-am întâlnit în atâţia ani în Botoşani”, spune şocat directorul Ionică Nechifor.
„Nu au mai rămas rezerve de apă în pânza freatică”
Animalele de pe câmp sunt şi ele afectate de seceta prelungită şi dispariţia surselor naturale de adăpat. Acestea sunt duse în zone în care sunt montate zeci de căzi de plastic, care sunt umplute cu apa pompată din puţuri de adâncime.
„Noi de obicei oile le aduceam la apă la pârâul ce îl avem aici, la 100 metri. Astăzi a secat cu totul şi o altă sursă de apă, în afară de pompă nu este. Mai avem un iaz la Costeşti, dar de aici până la Costeşti este o distanţă de 1 km şi oile trebuie să ajungă în fiecare seară la ora 6 la muls, aşa că noi nu putem să ne pierdem timpul să ducem oile un km până la apă şi înapoi. Vin aici la pompa de apă, avem aici propria noastră fântână şi de aici scoatem noi apă, chiar deseori avem probleme şi cu fântâna noastră, pentru că nu au mai rămas rezerve de apă în pânza freatică”, spune Daniel Nechifor.
„S-a uscat tot”
În satul Vicoleni, din comuna Ungureni, oamenii nu văd apă la robinete cu săptămânile. Pentru localnici din zonă roşiile, ardeii şi legumele din gospodărie le asigurau traiul de peste iarnă. Acum se văd forţaţi, însă, să renunţe la tot mai multe dintre ele. „Atât am, roşiile astea de aici şi atât în rest, s-a uscat tot! Tot, nu avem nimic. De mult nu a fost aşa. S-au uscat păpuşoii pe câmp. Nepotul asta al meu i-a tăiat şi i-a adus în grădinp, dar n-au fire de păpuşă. Aduce apa cu bidoanele din alt sat, de la cineva. Dar trebuie să îi plătească şi ăluia, şi celui care aduce cu maşina”, a spus Veronica Romaniuc.
Sate ţinute pe uscat
Nici măcar în localităţile unde este reţea de apă trasă la fiecare casă lumea nu este mai norocoasă. Unii nu au mai văzut o picătură de apă la robinet de săptămâni întregi. Până acum oamenii îşi făceau program în funcţie de copii şi nepoţi. Acum, programul lor este dictat de apa care curge sau nu la robinet. „Nu curge şefule. Uitaţi, nici măcar oleacă de presiune. Nimic nimic. Are vreo patru zile. Deloc chiar. Uneori, naptea, pe la 1-2 mai venea şi mai curgea o jumăte de butoi, dar după aia gata. Mă scol noaptea ca să pot să…dacă curge. Dacă nu curge, nu curge”, spune Vasile Popescu.
„Dacă nu plouă la anul, cred că o să sece de tot”
În Ungureni, deşi reţeaua de apă este din 2004, acum consumul mare de apă de pe conductă a făcut ca localnicii să mai primească apă doar din când în când. „Într-adevăr, este o situaţie foarte critică şi comuna Ungureni fiind şi mare, 12 sate avem şi foarte multe animale, deci la noi sunt foarte mulţi fermieri. Îi foarte greu, foarte dificil, pentru că se spune că se udă, că se duc în iazuri. Nu este adevărat cursul este foarte mare. De exemplu, dacă nu avem trei-patru zile apă şi au dat drumul la un bazin cu apă la 500 metri cubi de apă în 2 ore a plecat, se consumă pentru că avem pe astea opt sate un număr de 1.200 şi ceva de familii.
Deci în jur de 4.000 de persoane şi pot să zic în jur de 7-8000 de oi şi cel puţin două-trei mii de capete de vaci. Pe toate dealurile erau bălţi cu apă, anul ăsta nu mai sunt, deci în fântâni a secat. Jijia dacă o să vedeţi şi dumneavoastră, o treci cu piciorul are un metru şi aia. Cred că anul ăsta poate o să mai curgă ceva pe ea, dacă nu plouă la anul, cred că o să sece de tot. Cei de la Apă ne trimit un program, o zi da, una nu. Dar uneori, până se umple reţeaua, sunt 31 de kilometri până la bazinul de la Truşeşti, nu mai rămâne nimic aici”, spune Ilie Ivanache, primarul comunei Ungureni.
Judeţ pârjolit de secetă: „N-a existat o prioritate a agriculturii pentru Botoşani”
Un judeţ care este al doilea în Romania, la luciu de apă, care este, însă, într-o criză permanentă a ceea ce are din belşug. Prea puţin s-a investit aici, în irigaţii sau în sisteme de pompe performante, care să le asigure locuitorilor accesul la un element atât de vital: apa.
„Indiferenţa faţă de această bogăţie pe care o avem în judetul Botoşani. Suntem al 2-lea judeţ din ţară cu cea mai mare suprafaţă de luciu de apă, deci noi am fi putut să facem acumulări, să facem decolmatări, să facem acumulări de apă pe cele 2 reţele importante şi vorbim de Stânca Costeşti, Prutul şi Siretul care în anumite situaţii de surplus putem să acumulăm apa respectivă. N-am făcut-o niciodată. Mai mult decât atât, nu am ştiut să gestionăm aceste acumulări vechi care le-am avut, nu ştim să le gestionăm. N-a existat o prioritate a agriculturii pentru judeţul Botoşani. Din acest motiv am ajuns unde suntem noi, nu trebuia să ajungem aici”, mai spune directorul Ionică Nechifor.
Conform datelor oficiale, Botoşani este cel mai afectat judeţ din România din cauza valului de secetă. Peste 140 de localităţi sunt fără apă sau cu restricţii serioase în consumul apei.
