(continuarea textului publicat în „Monitorul de Botoșani” pe data 27.05.2024)
Pe la mijlocul lunii octombrie 1939, încă se adunau fonduri pentru Muzeul de la Ipotești și în același scop se țineau diverse manifestări. Colegiul Național „Sf. Sava”, de exemplu, a organizat un ciclu de cinci șezători „închinate lui Eminescu cu nobilul scop de a vărsa eventualele contribuții bănești benevole, «Fondului pentru terminarea lucrărilor de la Ipotești»”. Prima șezătoare fusese organizată sâmbătă, 14 octombrie.
Cum arăta o șezătoare în interbelic aflăm dintr-o scurtă descriere, publicată în „Neamul Românesc” (nr. 230 din 18 octombrie 1939, p. 1): „Cuvântul de deschidere a fost rostit de d. C. S. Antonescu, iar restul programului a prezentat: Lui Eminescu, de Vlahuță, Lirica lui M. Eminescu (Prof. N. Crețu), Pastelul în poezia eminesciană, solo de voce, recitări: Mai am un singur dor, Melancolie, Veneția, Ce te legeni codrule. Șezătoarea a fost pregătită de d. prof. C. Dinu”.
De abia peste un an, în septembrie 1940, ziarele anunțau „Marea manifestație național-religioasă de la Ipotești”, ocazionată de sfințirea noii biserici și a muzeului Eminescu. Evenimentul s-a produs pe 22 septembrie.
Apelând la reportajele din „Universul„ și „Opinia” vom încerca să reconstituim ziua 22 septembrie, în care s-a sfințit biserica și muzeul de la Ipotești, care amintește, într-un fel, de Sărbătoarea de la Putna din 1871, al cărei organizator a fost inclusiv Eminescu.
Serbarea de la Ipotești a fost organizată de Comitetul de construire, „în frunte cu d. Prof. Irimescu, fost prefect, și d. Rusu secretar, (…) dimpreună cu parohul bisericii, (…) un număr de maici din mănăstirea Agafton, în frunte cu Arhimandrita Honceriu – stareța mănăstirei Agafton”.
„Poarta muzeului, pe unde se intră și la biserică, frumos împodobită cu ghirlande de verdeață și steaguri tricolore, era străjuită de d. Irimescu, care făcea onorurile de gazdă.
Până la orele 11, când a început serviciul religios, mulțimea a umplut împrejurimile și a dat, prin prezență, un aspect cu adevărat sărbătoresc evenimentului.
Și au venit la Ipotești, nu numai reprezentanții autorităților din oraș, civile și militare, dar și extrem de numeroși săteni din satele de prin împrejurimi, ca: Brehnești, Vlădeni, Stâncești, Cătămărești, Cucorăni, M-rea Doamnei, etc. zeci de mașini, autocamioane, căruțe, cât se vedea cu ochii, deoparte și de alta a dâmbului pe cari sunt clădite noile monumente”.
Iată și unele nume ale celor prezenți: „d. general Pleniceanu cu d-na. gen. Namaru, col. R. Cornea, col. Placa, prof. P. Irimescu, D. Russu, secretarul comitetului de construcție, prof. Alexandru Triandaf, inspector, ținutul Prut, delegat reprezentant al Ministerului Educației Naționale, Cultelor și Artelor, pr. ec. D. Furtună, delegat permanent al Mitropoliei Moldovei pe lângă comitetul de construcție, av. Ion Iacovlov, primarul orașului Botoșani, av. Const. Oprescu, av. I. Apăteanu, prof. N. Bidnei, dir. liceului «Laurian», dr. Ionel Șmelț, medicul șef al orașului, d-na prof. F. Bidnei, d. I. Ignat, institutor, capit. Vieru cu d-na, av. Gucianu, pr. Sandovici, pr. Moiciu, pr. Aramă, pr. Costache, numeroși studenți și studente, etc.”
„În noua biserică, zidită (…) de către maestrul Nicolardi, cu catapeteasma admirabil sculptată de maestrul danez Peer Merloë, desăvârșit pictată de maestrul P. Troteanu, de la Academia de Arte frumoase din Iași, I. P. S. S. Irineu Mihăicescu, a oficiat serviciul religios”.
Sfinția Sa a fost înconjurat de protoiereii Dolinescu și Ștefănescu, prof. G. Niculcea, protoiereu de Iași, arhim. Dionisie Velea, exarhul mănăstirilor, protopopii din Botoșani: Dolinescu și Ștefănescu, diaconii Ioanichie și Tatulea de la Mitropolie și un număr de 12 preoți din Botoșani și satele din împrejurimi, printre care: preotul paroh A. Mitroc, pr. Buhaciuc, Gheorghiu, Arnăutu, Deliu, Brânzei.
„Corul catedralei orașului, de sub conducerea dlui Mina V. Russu, a dat răspunsurile.
După săvârșirea sfintei slujbe duminicale și sfințirea bisericii, s’a făcut o panahidă la mormintele părinților lui Mihai Eminescu, Gheorghe și Raluca și al fraților săi Gheorghe și Nicolae, morminte aflate îndărătul bisericei.
Cortegiul preoților a înconjurat, biserica, apoi s’a oprit în fața intrării principale.
În mijlocul preoților a luat loc I. P. S. S. Irineu, care a cetit moliftelnicul pentru iertarea păcatelor, pe care toți l-au ascultat în genunchi.
- P. S. S. a făcut apoi pomenirea ctitorilor bisericii, a familiei Eminovici și s’a rugat pentru sufletul tuturor creștinilor, cari și-au jertfit viața pentru un ideal național, pentru patrie”.
Au avut cuvântul: I. P. S. S. Irineu, mitropolitul Moldovei, P. Irimescu, președintele comitetului de inițiativă și de construcție al școlii, bisericii și muzeului din Ipotești, prof. Alexandru Triandaf, reprezentant al Ministerului Educației Naționale și al Artelor, părintele Arnăutu și parohul bisericii din Ipotești.
I.P. S. S. mitropolitul Irineu a oficiat o slujbă religioasă de „sfeștanie” la muzeul „Eminescu”.
După sfințirea muzeului, „asistența în frunte cu I. P. S. Mitropolit Irineu a iscălit în cartea de aur” a muzeului; „a urmat în curtea bisericii o agapă la cari au luat parte oaspeții veniți la această solemnitate, cu care prilej s’a rădicat de către I. P. S. Mitropolit Irineu un toast pentru M. S. Regele Mihai I și pentru conducătorul statului Gl. Antonescu, de către Protopopul Dolinescu pentru I. P. S. Mitropolit Irineu, de Protopopul Niculea pentru comitetul ce a reluat aceste opere în frunte cu dr. Irimescu. Au mai luat cuvântul la masă dl. Prefect Niculescu, dl. Colonel Craiu fostul prefect, Preotul Brânzei și alții.
Frumoasa serbare s’a încheiat cu cântecele patriotice executate de tinerii legionari”.
Reportajul din „Universul” oferă câteva detalii și despre muzeu: „Muzeul «Eminescu» instalat în casa clădită pe locul celei vechi a părinților poetului, a fost întocmit cu concursul Academiei Române și conține: manuscrise originale mărite, fotografii, tablouri (pastele) inspirate din poemele eminesciene și ca piese de o excepțională valoare:
- O fotografie a lui Eminescu de pe când avea 19 ani și a trecut prin Praga, împreună cu mama sa, spre Viena, la 1869, după exemplarul original și unic aflat în proprietatea păr. ec. D. Furtună dela Dorohoi.
- O fotografie a Veronicăi Milele dela 18 ani, tot originală și inedită, pe care muza și poeta i-o dăruise lui Mihai în acelaș an”.
Muzeul încă se afla în curs de organizare. „Părintele Furtună, delegatul mitropoliei – scria același ziar –, va înzestra muzeul cu toate piesele originale referitoare la viața lui Eminescu-copil la Ipotești”. În Botoșani, părintele Furtună ar fi vrut să organizeze „un muzeu cu piese de pe vremea șederii lui Eminescu în Botoșani, pentru uzul școlilor și o secțiune specială cu documente pe baza cărora păr. ec. D. Furtună dovedește că poetul s’a născut în anul 1849, nu in 1850 cum s’a încrustat pe marmora comemorativă dela intrarea muzeului, nici la 1851 cum e imprimat în tindă, în stânga măștii mortuare desemnate, al poetului”. Acestea din urmă însă erau alte dorințe care nu se vor realiza, din păcate.
(După: „Opinia”, nr. 10054, 26 septembrie 1940, p. 2; „Universul”, nr. 265, 26 septembrie 1940, p. 6)
(Va urma)
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
