Pe 2 decembrie 1872, T.V. Ștefăniu se adresa redactorului „Convorbirilor Literare”, trimițând spre publicare traducerea unui text din germană (a se vedea detalii în articolul publicat în Monitorul de Botoșani din 24 februarie 2022). La solicitarea lui Iacob Negruzzi pentru clarificarea numelui autorului neamț, T. V. Ștefăniu răspundea cu puțină întârzirere:
„Pînă acuma nʼam fost în stare să satisfac acestei dorinţi a D-Voastre de oare ce nu puteam afla defeliu originalul şi nu-mi aduceam aminte nici de numele poetului. Am scris deci la cunoscuţii mei din Bucovina şi abia acuma am căpătat acest original împreună cu numele poetului german; deci mă grăbesc a Vi-l trimite prin poştă, rugându-Vă tot odată să fiți încredinţaţi despre deosebita stimă şi despre respectul ce Vi-l păstrează/ Al D-Voastre/ T.V. Ștefaniu” (Stefanelli, T. V., „Scrisori cătră I. Negruzzi”, în: Junimea Literara, An.15, Nr.11-12, 1926, p.247-248).
Traducerea poeziei «Der Bukowiner Wald» – care tratează același subiect care a fost ilustrat de D. V. Alecsandri în Dumbrava Roșie – a fost publicată în „Convorbiri”, nr. 12 din 1872. Reluăm aici ultima strofă: „Polonii se injugă, şi ară in tăcere,/ Şi ară şi plantează, păn’ nu mai au putere…/ Pe-aceste locuri ănse crescu spre pomenire/ Pădurea Bucovinei ca semn de biruire”.
Prin publicarea acestui text, T.V. Ștefăniu (același cu T.V. Ștefanelli, cunoscut mai ales pentru „Amintiri despre Eminescu”), se lansa ca traducător. Și tot acest text produce și câteva confuzii. Prima ține de inițialele „I.V.” și „T.V. Stefăniu”, care va culmina cu un articol în „Dicționarul Junimii”:
„Ştefăniu T. V. şi S. V.
Doi fraţi din Bucovina care trimiteau poesii redacţiei Conv. Liter., spre publicare. Aceşti doi fraţi au dat loc la o mare confusiune de nume din partea redacţiunii, încât o scrisoare a lui T. V. Ştefăniu a venit să explice că el nu e I. V. Ştefăniu, nici S. V. Ştefăniu, dar că S. V. Ştefăniu este fratele lui T. V. Ştefăniu, iar nu al lui I. V. Ştefăniu, căci fraţii se numesc T. V. Ştefăniu şi S. V. Ştefăniu, iar nici unul I. V. Ştefăniu sau F. V. Ştefăniu. Această scrisoare făcând deplină lumină în capul redacţiunii şi a Junimii, a împiedicat pentru viitor confusiunea regretabilă ce se făcuse” (Negruzzi, I., „Dicționarul Junimii”, în: Convorbiri Literare, Anul 57, nr. 9, 1 septembrie, p. 699).
În cheia acestei confuzii, și scrisorile citate mai sus erau semnate T.V, Ștefăniu, iar textul tradus era – I.V. Ştefăniu.
La cei doi frați face referire și Caragiale, într-un alt context – o scrisoare adresată lui I. Negruzzi, datată 6 ianuarie 1880 – și pe alt ton, „zeflemist, incisiv”: „pentru ce să-mi văz eu opera între poeziile lui T. V. Ștefăniu și ale lui I. V. Ștefăniu? – răspunde pentru ce?” (Bistriceanu, N., „În biblioteca documentară «G.T.Kirileanu»”, în: Steagul roșu, nr. 4190, 26 iulie 1966, p. 2).
A doua confuzie ține de paternitatea textului „Der Bukowiner Wald”. După cum va arăta mai târziu Leca Morariu, în articolul „Și iarăși C. Porumbescu stîhuitor”, autorul textului era, în realitate, Ciprian Porumbescu: „Iată-l acum (într-o uitată foaie din Muzeul Porumbescu scrisă cu creionul) poet grav epic, slăvindu-l pe Ștefan cel Mare în luptă cu craiul leșesc Ion Olbrich”. Și Leca Morariu dă în continuare, poemul „Der Bukowiner Wald”, pe care îl descoperă în manuscris, semnat cu „Cyprian” (apud: Leu, P., „Restituiri”, în: Zori Noi, nr. 9121, 14 ianuarie 1979, p. 3).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”