Descoperirea de medicamente prin greșeală sau serendipitate, adică atunci când se căutau medicamente pentru o boală și s-a descoperit altceva, a jucat un rol semnificativ. Aceste descoperiri întâmplătoare au dus la unele dintre cele mai importante medicamente utilizate astăzi.
Penicilina
Fără îndoială, cea mai importantă descoperire de acest gen este cea a penicilinei, antibioticul care a rezolvat majoritatea problemelor medicale considerate mortale pe atunci.
Descoperită de Alexander Fleming în 1928, când s-a reîntors în laboratorul său lăsat vraiște după o vacanță. Într-unul din vasele Petri, Fleming a observat că un mucegai numit „Penicillium notatum” a ucis bacteriile într-o cultură de laborator. Această constatare inițială a condus la dezvoltarea primului antibiotic.
Așa au apărut tratamente pentru o gamă largă de infecții astăzi considerate boli ușoare, pe atunci însă fiind fatale, de la piele la cea a tractului urinar, pneumonie sau enocardită bacteriană și multe altele, din care cauză descoperirea penicilinei este considerată un moment de cotitură în istoria medicinei.
Viagra
Viagra, cu substanța activă sildenafil, a fost descoperită în mod accidental în timpul cercetărilor farmaceutice desfășurate în laboratoarele Pfizer, în 1989, de către un echipaj de cercetare format din doi farmaciști de la Pfizer, Nicholas Terrett și Peter Ellis, și chimistul britanic Simon Campbell.
Viagra a fost dezvoltată inițial cu scopul de a trata afecțiuni cardiovasculare, în special angina pectorală și hipertensiunea arterială. În timpul testelor, s-a observat că sildenafilul, substanța activă din Viagra, producea efecte secundare neașteptate, îmbunătățind semnificativ erecțiile la pacienții implicați. Descoperirea Viagra a avut loc în laboratoarele Pfizer din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. După descoperirea efectelor sale asupra disfuncției erectile, Pfizer a obținut aprobarea pentru utilizarea Viagra în tratarea acestei afecțiuni în 1998, iar pastila albastră a devenit rapid unul dintre cele mai prescrise medicamente din lume.
Aspirina
A fost izolată pentru prima dată din scoarța de salcie în anii 1800. Substanța activă din aspirină, acidul acetilsalicilic, a fost descoperită în 1897 de către chimistul german Felix Hoffmann, care lucra pentru compania farmaceutică germană Bayer. Descoperirea sa a fost raportată pentru prima dată în 1899. Hoffmann a dezvoltat aspirina inițial ca un tratament potențial pentru durerea și inflamația asociată cu artrita reumatoidă, o afecțiune cronică a articulațiilor.
Descoperirea aspirinei a avut loc în laboratoarele Bayer din Germania. După ce aspirina a fost introdusă pe piață, a devenit rapid unul dintre cele mai populare medicamente din lume, fiind utilizată pentru tratarea unei game largi de afecțiuni, inclusiv dureri de cap, febră, dureri musculare și articulare, precum și pentru prevenirea atacurilor de cord și a accidentelor vasculare cerebrale la anumite persoane.
Descoperirea aspirinei a avut un impact major asupra medicinei și a influențat dezvoltarea ulterioară a altor medicamente antiinflamatoare.
Minoxidil
Cunoscut și ca medicamentul cu numele Rogaine, a fost inițial dezvoltat pentru tratarea hipertensiunii arteriale, dar s-a descoperit că are efecte secundare de creștere a părului.
Minoxidilul a fost descoperit în 1960 de cercetătorii de la compania farmaceutică americană Upjohn, condusă de Dr. Guinter Kahn și Dr. Paul Grant. A fost inițial dezvoltat ca un tratament pentru hipertensiunea arterială. În timpul testelor, cercetătorii de la Upjohn au descoperit că minoxidilul are un efect secundar neașteptat – creșterea densității părului și prevenirea căderii părului la pacienții tratați cu acest medicament.
După ce efectele secundare ale minoxidilului au fost descoperite, Upjohn a obținut aprobarea pentru a folosi minoxidilul în formulă topică pentru tratarea cheliei masculine (alopecie androgenetică) și a cheliei feminine. Minoxidilul topic a devenit unul dintre cele mai populare tratamente pentru căderea părului și este utilizat pe scară largă pentru promovarea creșterii părului și prevenirea subțierii și căderii acestuia.
Velcro (Nailon)
Deși nu este un medicament, în sensul tradițional, merită menționat pentru contribuția sa la domeniul medical. Velcro a fost inventat în anul 1941 de inginerul elvețian George de Mestral, care nu l-a folosit inițial pentru un anumit scop medical sau farmaceutic. A fost inspirat să creeze acest material inovator după ce a observat cum semințele de păpădie s-au prins de hainele și blana câinelui său. George de Mestral a observat structura semințelor de păpădie și modul în care acestea se prind de alte suprafețe datorită formei lor și a cârligelor microscopice aflate pe suprafață. După observațiile sale în natură, de Mestral a început să experimenteze cu diverse materiale pentru a imita această proprietate de prindere. A dezvoltat astfel sistemul de prindere cu cârlige și bucle pe care l-a numit ulterior Velcro.
George de Mestral a fondat compania Velcro Industries în Elveția, iar Velcro-ul a devenit un material larg utilizat în diverse domenii, inclusiv în medicină. Velcro-ul este utilizat în dispozitive medicale pentru a asigura fixarea și prinderea diferitelor componente, cum ar fi bandaje, aparate de măsurare a tensiunii arteriale și alte dispozitive.
Botox (toxina botulinică)
Botoxul, sau toxina botulinică, a fost descoperită în anii 1950 de către cercetătorul american Edward J. Schantz și echipa sa de la Universitatea din Wisconsin. Botoxul a fost inițial descoperit ca un agent neurotoxic care poate provoca intoxicații alimentare grave, denumite botulism, atunci când este ingerat în cantități mari. Botoxul a fost izolat și identificat pentru prima dată dintr-o bacterie numită Clostridium botulinum, responsabilă pentru cauzarea botulismului. Dr. Schantz și echipa sa au izolat și purificat toxina botulinică, iar ulterior s-au făcut cercetări pentru a înțelege mai bine efectele sale.
După ce s-a descoperit că toxina botulinică poate bloca temporar semnalele nervoase către mușchi, a fost explorată și utilizarea sa în tratamentul unor afecțiuni medicale. Astăzi, botoxul este utilizat pe scară largă în medicină cosmetică pentru tratarea ridurilor faciale și în tratamentul unor afecțiuni medicale, cum ar fi spasmele musculare, migrenele cronice, hiperhidroza (transpirația excesivă) și multe altele.
Compania farmaceutică Allergan a fost prima care a obținut aprobarea pentru utilizarea cosmetică a botoxului sub numele comercial Botox Cosmetic.
Clorpromazina
Clorpromazina a fost descoperită în 1950 de către chimistul francez Paul Charpentier, dar utilizarea sa ca medicament a fost ulterior explorată și dezvoltată de cercetătorul francez Henri Laborit și echipa sa.
Clorpromazina a fost inițial dezvoltată ca un agent antihistaminic, fiind parte a eforturilor de a găsi noi tratamente pentru alergii. Totuși, când nu s-au găsit aplicații adecvate în acest sens, compușii au fost examinați pentru alte posibile utilizări.
După ce s-a constatat că are efecte calmante puternice asupra sistemului nervos central, clorpromazina a fost investigată mai departe și a fost introdusă pe piață sub numele de Thorazine (sau Largactil în Europa) în anul 1952. A devenit primul medicament antipsihotic și a revoluționat tratamentul pentru tulburările psihotice, în special pentru schizofrenie. De-a lungul anilor, clorpromazina și alte antipsihotice din aceeași clasă au fost utilizate pentru tratarea unui spectru larg de tulburări psihice.
Propranolol
Descoperit în anii 1960 de către cercetătorul britanic James Black, propranololul a fost inițial dezvoltat pentru tratarea anginei pectorale și a hipertensiunii arteriale. În timpul testelor clinice, s-a observat că are efecte de blocare a receptorilor beta-adrenergici și a fost ulterior utilizat pentru tratamentul bolilor cardiovasculare și al anxietății.
Propranololul a fost primul beta-blocant dezvoltat și a devenit primul medicament implicat în reglarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. A fost introdus pe piață sub numele comercial Inderal și a revoluționat tratamentul pentru angină pectorală și hipertensiune arterială. Ulterior, s-a constatat că are și alte utilizări, cum ar fi tratamentul tulburărilor de anxietate, tremorului esențial și migrenelor. Descoperirea sa a contribuit semnificativ la dezvoltarea tratamentelor cardiovasculare și neurologice.
Tadalafil (Cialis)
Tadalafilul a fost inițial dezvoltat pentru tratarea hipertensiunii arteriale și a anginei pectorale. În timpul testelor clinice, s-a observat că are un efect secundar de îmbunătățire a funcției erectile. A fost descoperit în anii 1990 de către o echipă de cercetători de la compania farmaceutică ICOS Corporation.
Echipa de cercetare a observat, în timpul testării clinice a tadalafilului, că acesta are un efect secundar neașteptat de îmbunătățire a funcției erectile. Acest lucru a condus la dezvoltarea sa ulterioară ca tratament pentru disfuncția erectilă. Tadalafilul a fost introdus pe piață sub numele comercial Cialis și a devenit unul dintre cele mai populare medicamente pentru tratarea disfuncției erectile.
