Fruntaşă în statistici în ceea ce priveşte violenţa împotriva femeilor, România se demonstrează încă o dată incapabilă să ofere protecţie şi aplicarea unor drepturi pentru femei, care în alte ţări au devenit fundamentale. Situaţia este demnostrată încă o dată de practica în ceea ce priveşte avorturile făcute la cerere. Deşi legea permite efectuarea acestei proceduri în cazul în care o femeie doreşte întreruprea unei sarcini, medicii refuză aproape în bloc să o efectueze în spitalele de stat. Motivele sunt fie convingerile religioase, fie tarifele mai mari percepute pentru astfel de servicii în mediul privat, unde aceiaşi medici care refuză procedura la stat o fac fără nici un fel de problemă.
Ba mai mult, unele cadre medicale pasează întreaga responsabilitate pe femeile care solicită astfel de proceduri spunând că au la dispoziţie suficiente măsuri de contracepţie, ignorând cazurile dramatice care pot conduce la astfel de proceduri, sau obligând solicitantele să recurgă la gesturi drastice.
„De ce un medic ar trebui să accepte o procedură la cerere la care s-a ajuns din neglijența unei femei”
Un raport publicat de Asociația Moașelor Independente (AMI) arată că peste 80% dintre unitățile medicale publice din România nu oferă servicii de avort sau nu pot fi contactate. Printre aceste unități medicale se află și Spitalul Județean Mavromati, unde, oficial, medicii nu fac pacientelor avort la cerere.
„Este o altă problemă delicată avortul la cerere. Este legal până în săptămâna 14 de sarcină. Legea spune că femeia are dreptul de a cere avortul la cerere, atâta vreme cât se încadrează în perioada legală a vârstei de sarcină. Dar în același timp, nu poate oblige medical să efectueze un act la cerere, medicul este acolo să asigure asistența stării de sănătate a pacientei. Dacă este pusă viața în pericol sau dacă sarcina este oprită în evoluție, nici un medic nu va refuza asistența unei gravide.
Pe când avortul la cerere, atâta vreme cât există multe alte opțiuni pentru a nu ajunge în această situație. La noi în țară este o problemă a educației sanitare, a educației sexuale, a educației privind metodele de contracepție care sunt zeci, pe care o femeie le poate folosi pentru a nu ajunge în această situație. Discuția se pune de ce un medic ar trebui să accepte o procedură la cerere la care s-a ajuns din neglijența unei femei. Legea nu mă poate obliga. Nu este o procedură contractată prin Casa de Asigurări de Sănătate. În cadrul spitalului de stat, despre asta vorbim”, a spus medicul primar Obstetrică Ginecologie, Ioana Alexandroaie.
Medicii invocă lipsa unui protocol
Medicii de la Secția de Obstetrică și Ginecologie de la Spitalul Județean ”Mavromati” au decis în anul 2018 să nu mai facă avorturi la cerere. De regulă, această practică, de a nu mai face întreruperi de sarcină la cerere, se aplica pe vremuri doar în Săptămâna patimilor.
Mai mult, medicii botoșăneni invocă lipsa unui protocol pentru avorturile la cerere.
„Este nevoie și de consiliere juridică. Atât a pacientei care solicită, care până la urmă sub influența șocului, a impactului emoțional, a discordanțelor din familie, cine e de acord, cine o susține sau cine nu o susține. După apar regretele și poate da medicul în judecată și pentru că a făcut și pentru că nu a făcut. Lucrurile nu stau chiar atât de simplu.
Se poate face și un avort la cerere dar nu oricum, nu oriunde și nu de către oricine. Eu ca medic pot să decid că nu pot hotărî singură și am nevoie de aprobarea psihologului pentru a fi sigură că pacienta nu este într-un stres și o să-i fac mai rău. De obicei pacientele care vin sunt complet neinvestigate, au infecții de care știm. Prin această intervenție pot să-i complic o infecție după care tot medicul este de vină. Dacă tot ni se cer să respectăm protocoale, în acest caz nu există un protocol”, a încheiat medicul botoșănean.
Ce arată statisticile
Potrivit studiului realizat de Asociația Moașelor Independente, în România, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie, doar 7 unități furnizează ori avort medicamentos, ori chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale.
Potrivit cercetării, în România, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie, doar 7 unități furnizează ori avort medicamentos, ori chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională iar, din 783 de unități medicale private (clinici și spitale), doar 3 unități oferă ambele tipuri de servicii de întrerupere a sarcinii conform ghidurilor, prospectului și legislației naționale. Nicio unitate publică nu oferă ambele tipuri de avort.
Cercetarea AMI mai arată că, în majoritatea cazurilor, pacientele nu sunt redirecționate: 90% dintre spitale și clinici au declarat că nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii la cerere, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (art. 34). Dintre cei care au declarat că trimit pacientele către alte unități medicale, peste jumătate au oferit informații despre căi de referire către clinici și spitale unde acest serviciu nu este, de fapt, disponibil.
„Fetele sau femeile recurg la mijloace nesigure de avort”
„Reducerea numărului de avorturi din ultimii ani reflectă accesul tot mai redus la acest serviciu medical. Această reducere înseamnă de multe ori că fetele sau femeile recurg la mijloace nesigure de avort, punându-și viața în pericol.
Înseamnă totodată și obligarea fetelor și a femeilor să aibă un copil în condiții grele, uneori critice, atât pentru mamă, cât și pentru copil: sărăcie extremă, violență domestică. Pe 4 martie, în Franța s-a votat introducerea dreptului la avort în Constituție. În România, avortul este legal, dar inaccesibil pentru o mare parte a fetelor și femeilor. Accesul garantat și sigur la avort este un drept al femeilor care ar trebui apărat și consolidat de orice partid politic cu agendă democratică.
Așteptăm să vedem acest lucru în programele electorale de anul acesta. Femeile ar trebuie să voteze numai partidele politice care reprezintă și interesele, și nevoile lor”, a declarat Ionela Băluță, profesoară universitară la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, directoarea Centrului pentru politicile egalității de șanse.
