În ajunul Crăciunului se schimbă inclusiv retorica presei. Pare că îndemnul „de Crăciun fii mai bun” funcționează peste tot. Și funcționa întotdeauna. Cel puțin așa ne arată presa secolului XIX, pe care o răsfoim pentru „magia Crăciunului” de acum 100 de ani.
Un cetățean „fără pretențiuni” se adresa redactorului cunoscutului ziar „Românul”:
„Domnule Redactore,
Bună dimineața la moș Crăciun! Această salutare, cu care adineaori m-au deșteptat băieții din somn, o repet astăzi dtale și cititorilor, fără a pretinde pentru atențiunea mea recompensa tradiționalului covrig. Merg și mai departe și vă poftesc, cum zic englezii, a marry Christmas and a hapy new yer, adică: Crăciunul cu veselie și anul nou cu fericire, adăugând, în laconismul românesc, obicinuitul „la mulți ani!” (din „Scrisori fără pretențiuni ale unui cetățean în ajunul Crăciunului”, semnat Contimporanul, în: „Românul”, 13-14 decembrie 1882, p. 2).
Redacția ziarului „Timpul” își propunea o pauză în discuțiile controversate:
„Nu vroim astăzi să criticăm purtarea nimănui, nici chiar a celor mai înverșunați adversari ai noștri; de asemenea nu voim să punem în relief meritele necontestate ale partidului conservator. Pentru dispută avem destulă vreme peste an.
Astăzi, ca Români, vrem să dăm expresiune bucuriei pe care trebuie s-o simtă ori-cine când o constată cu câtă repegiune și siguranță propășește neamul nostru, cu toate piedicile pe care i le pun în cale împrejurările ori dușmanii” („Timpul”, 1893).
„Oh, frazele!”, reacționa „Evenimentul” la această știre (29 decembrie 1893, p. 2): „Închipuiți-vă: vrei nu vrei trebue să scrii de fie care crăciun câte un ast-fel de spanac.”
În 1899, și „Evenimentul” își schimbă retorică și „Urează tuturor cetitorilor săi și gingașelor cetitoare petrecere bună de sft. Sărbători”, propunând o pagină de Crăciun, din care reproducem „Sumariu”: „Iașiul în sărbătoare./ Povești de Crăciun de Nanu./ Crăciunul la Țară./ Cadoul de la D. Karr./ Amintiri de Silvan./ Versuri de Tristis./ Înțelepciune de Gordon” (25 decembrie 1899, p. 1).
Ziarul „Românul” propunea, la 1890, anunța și el un conținut de sărbătoare:
„Românul, care apare mâine Duminecă, pentru sărbătorile Crăciunului va conține:
Corespondențe din Iași și din Botoșani./ O seară din 1884 din Dobrogea. Poveste de Crăciun de Alcyon./ Crăciunul la românii din Ungaria./ Pom de Crăciun de d. A. Macedonski./ Moș ajun”, dar nu uita nici de „Convorbiri juridice” („Românul”, 6-7 ianuarie/25-26 decembrie 1889, p. 1).
Corespondența din Botoșani nu spunea nimic despre Crăciun, în schimb anunța înființarea „Ateneului”:
„În Botoșani, după cum știți deja s-a înființat o sucursală a Ateneului din București. Și aici, ca și aiurea, nu toată lumea cultă a venit să îmbrățișeze cu căldură întemeia unei astfel de instituțiuni culturale ce de mult era simțită. Motivul? Când îl voi spune, desigur că o să se mire pre toată lumea; de altfel e tare simplu. De ce a luat X inițiativa șu nu a luat-o Y, de ce-a luat-o Z și n-a luat-o A; ceea ce a făcut ca Y și A n-au venit în societate (!?). Apoi bețe în roate câte voiți; unul a scris chiar bilete pe la prietenii lui ca nu cumva să săvârșească crima de-a intra în societatea ateneului și-i consilia ca să lucreze chiar contra înființării; altul spunea că e societate nihilistă (sărmanul ce îngust creier are!) societatea ateneului; altul că el nu vine în societate fiindcă în comitetul de inițiativă erau și liberal-naționali și conservatori și democrați și el nu înțelege treaba asta, de abnegațiunea ce trebuie să o facă cineva când este vorba de binele comun.
În fine câte și mai câte absurdități și care de care mai gogonată. – Dar cu toate acestea din 161 de invitați din orașul și județul Botoșani, au răspuns Apelului făcut de comitetul de inițiativă 51 de bărbați cari s-au adunat și au întemeiat Ateneul din Botoșani și dacă bună-voința ce caracteriza pe membrii societății va ține mult, apoi e de sperat că societatea va duce-o mai departe”.
Iar în lume – scria același ziar, în același număr de Crăciun – se așternea dorita pace:
„De mult n-a fost așa liniște în sferele politice din Europa ca și acum când țin sărbătorile Crăciunului și anul nou.
Parcă nu Europa ar fi continentul în care toate statele sunt înarmate până-n dinți.
Nu se mai aude nici de Berlin, nici de Petersburg, de iredenta italiană ori boulangism, liniște, pace pretutindeni” (idem). Aceasta ne-o dorim și acum!
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” vă urează: Sărbători cu bucurii și liniște! La mulți ani!
– Ala Sainenco, Memorialul Ipotești