Astăzi, 12 iunie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime.
Această sărbătoare este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea sfinţilor apostoli. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfântului Duh. Apoi, sărbătoarea a fost separată, Cincizecimea rămânând numai ca Pogorâre a Duhului Sfânt.
Sărbătoarea cade întotdeauna duminica, la zece zile după Înălţarea Domnului şi la 50 de zile după Paşte. Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtăşeşte viaţa dumnezeiască şi omenească a lui Hristos.
Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Potrivit mărturiilor apostolilor, Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, i-ar fi umplut de darurile sale pe aceştia. Pentru început, apostolii au dobândit puterea de a vorbi în limbi străine. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi ei erau evrei simpli. Apoi, apostolii au ieşit în toată lumea, făcând minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi. Începutul a avut loc chiar în acea zi a Pogorârii Duhului Sfânt, când, în urma predicii Apostolului Petru, 3.000 de „suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate creştină.
Având în vedere ca prin Duhul ne împărtăşim de Hristos, în Biserica Ortodoxă sfintele slujbe încep cu rugăciunea adresată Sfântului Duh: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Duhul trebuie văzut ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărţit de Hristos.
De Rusalii, în biserici se aduc ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvintează şi se împart credincioşilor. Acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfântului Duh pogorât peste apostoli.
