Imaginile care vin de peste graniţă sunt pe zi ce trece tot mai greu de privit. Oameni care până mai ieri aveau o viaţă normală, linişte, poate o casă, familie, prieteni, azi fug efectiv din calea bombelor, dorm pe podele reci, iar din toată agoniseala nu mai au decât ce au putut aduna în grabă într-o plasă. Reporterii “Monitorul” au fost într-unul dintre oraşele aflate în apropierea Vămii Siret, unde mii de ucraineni s-au refugiat de la începerea războiului.
Momentan, aici armata rusă încă nu a lovit, însă dovada coşmarului care se apropie stă în geamul unei ambulanţe, spart de un glonț în timp ce echipajul încerca să ajungă la un caz. Hliboca se află la câteva zeci de kilometri de Cernăuţi şi are, în mod normal, circa 10.000 de persoane.
În ultimele 10 zile, însă, numărul sufletelor care trăiesc aici a crescut simţitor, iar autorităţile locale se aşteaptă ca în perioada următoare cifrele să ajungă la aproape 40.000.
Şcoală transformată în refugiu
Locuitorii s-au mobilizat cum au putut mai bine pentru a-i ajuta pe cei care au ajuns aici. Astfel, o parte dintre aceştia au fost găzduiţi în casele oamenilor, iar când situaţia s-a agravat şcoala din localitate a fost transformată în tabără pentru refugiaţi. Încăperile care până zilele trecute răsunau de chicotele copiilor, ascund astăzi drame greu de imaginat.
Elevii au fost trimişi în vacanţă pe perioadă nedeterminată, iar sălile de casă au fost transformate în adăposturi pentru cei care fug din calea bombelor. Spaţiile se dovedesc a fi neîncăpătoare pentru a cuprinde poveştile tuturor celor care s-au trezit într-o clipă că nu mai au aproape nimic. Încăperile mici şi reci găzduiesc mame şi copii, bătrâni, persoane cu handicap, dar şi căţei şi pisici.
În clase, locul băncilor a fost luat de paturi, saltele întinse pe jos şi oameni înspăimântaţi. Într-una dintre încăperi sunt două tinere venite din Kiev. Una dintre ele are la piept un bebeluş, care a împlinit şase luni chiar când familia s-a stabilit în noua „casă”, însă în loc de o sărbătoare părinţii încearcă să îşi dea seama ce vor face următoarea zi. „Toată ziua se împuşca şi se bombarda, fără motiv. Stăteam numai la subsol, de frică. Cum am prins un moment de linişte, am urcat în maşină şi am fugit”, a povestit femeia, înlăcrimată.
Cealaltă tânără are în braţe un căţeluş, iar în privirea sa se citeşte teroarea pe care a îndurat-o în cele opt zile pe care le-a petrecut în buncăre în capitala Ucrainei.
Copil blocat departe de părinţi
Nimeni nu se aştepta la tragedia care avea să se abată asupra ţării lor. Un copil, venit în Hliboca pentru o competiţie sportivă înainte de începerea războiului, a rămas blocat aici, fără părinţi, deoarece aceşti n-au mai putut pleca din cauza bombardamentelor.
„Sasha are nouă ani. El este din localitatea Sumî, în Nord Est, dincolo de Kiev, la graniţa cu Rusia. El a venit aici la o competiţie sportivă, iar când să plece acasă, a izbucnit războiul lângă Kiev. A fost imposibil să mai plece. E singur aici, au grijă asistentele de el şi ţine legătura cu familia pe telefon. Nu ştim cât va mai sta aici, dar altă soluţie nu este. E trist şi tăcut”, spune directorul spitalului din localitate.
Copilul este vizibil speriat, iar de câte ori este întrebat cum se simte spune că „îi aştept pe tata şi mama”.
„Trag în oameni care nu au nicio vină, în civili”
La Primăria din localitate este organizat un birou, unde sunt înregistrate datele celor care se refugiază în Hliboca. Printre ultimii refugiaţi ajunşi se numără o familie, un tânăr alături de soţie, mama acesteia şi fiul lor.
Deşi este la aproape 500 de kilometri de iadul din Kiev, femeia tremură fără încetare şi nu se poate opri din plâns. „Este foarte rău. Dezastru, împuşcă tot, şcoli, grădiniţe de copii, toate trenurile sunt aglomerate, toţi încearcă să fugă. Soţul a rămas acolo să lupte, noi am fugit”, spune femeia. Cele două femei spun că au de gând să rămână pentru moment la Hliboca. Dacă va fi nevoie şi războiul va veni până aproape de ei, bărbatul va pleca să lupte, iar ele vor trece graniţa în România.
„Sunt mulţi care încearcă să plece, dar nu pot din cauza bombardamentelor. Subsolurile sunt pline. Oamenii se adăpostesc şi nu pot ieşi din oraş. Ce se spune, că sunt lovite blocuri din greşeală? Etajele superioare ale blocurilor sunt bombardate cu rachete din elicoptere, în permanenţă. Toate etajele superioare sunt distruse. Nu e nicio greşeală. Trag în oameni care nu au nicio vină, în civili”, a continuat femeia printre lacrimi.
Blocaj din cauza actelor
O altă mamă, însoţită de băiatul de 18 ani, încearcă să plece mai departe, în afara ţării. Nu poate, însă, pentru că, deşi are un grad de handicap şi fiul este trecut ca însoţitor, le trebuie o permisiune specială din partea autorităţilor pentru băiat, pentru că legea marţială nu îi dă voie să părăsească ţara.
Până vor găsi o soluţie, rămân blocaţi în Hliboca. „Avem acte, am depus toate documentele pe care le avem cu certificatul de handicap şi de însoţitor, dar până se ia o decizie oficială nu putem face nimic. Suntem opt de toţi, în familie, dar băiatul încă nu poate pleca, deşi el este însoţitor de persoană cu handicap”, a spus femeia. Cu toţii vor să treacă în România, după care se plece spre Germania.
„Mulţi sunt încă în stare de şoc”
Sâmbătă, medicul Monica Adăscăliţei, directorul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Botoşani a mers la Hliboca, unde a stat de vorbă cu autorităţile pentru a afla ce nevoi au.
„Am stat de vorbă cu toţi cei de acolo. Le-am spus că avem şi posibilităţi pentru copii, îi putem duce la grădiniţe în limba ucraineană, avem psihologi, cu care pot vorbi, pentru că mulţi sunt încă în stare de şoc. Ei încă vor să rămână acolo. Nu îi condamn, este ţara lor. Dar trebuie să știe că aici au un sprijin dacă au nevoie”, a spus medicul Monica Adăscăliţei, directorul DSP Botoșani.
Aceasta intenţionează să facă demersuri pentru a trimite un convoi umanitar către Hliboca.
