Chemat de Slavici, Eminescu vine în redacţia ziarului „Timpul” în noiembrie 1877. Probabil, Slavici insista de ceva timp în privința venirii sale la București, căci Eminescu îi scria pe 12 octombrie 1877: „Dacă m-ar hotărî cineva să vin la București, ai fi tocmai tu. A-ți spune pe larg câte împrejurări îmi fac Iașii nesuferiți ar însemna a scrie volume (…). Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţiu gura pân-acum – 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagaje: cărţi, manuscripte, cioboate vechi, lăzi cu şoareci şi molii” (Mihai Eminescu. Opere, vol. XVI, București, 1989, p. 184).
Până în februarie 1880, Eminescu este, asemeni lui I. Slavici, I.L. Caragiale, Ronetti Roman, simplu redactor. Din 16 februarie 1880, până în decembrie 1881, este redactor şef. Din 1882, conducerea ziarului e preluată de Grigore G. Păucescu, iar Eminescu rămâne prim-redactor pentru partea politică.
Eminescu îi scria încă din 1882 Veronicăi Micle: „Se pare, de la un timp încoace, că toată organizarea partidului de la «Timpul» e în plină descompunere și că nici o cârpeală nu-i mai ajută. De aici zilnice nemulțumiri, lipsă de idei și de concepțiuni hotărâte, unuia-i place ce-i displace celuilalt – cu-n cuvânt mizeria. Se duc de râpă. Folosul meu, după atâta muncă, e că sunt stricat cu toată lumea, și că toată energia dac-am avut-o vrodată, și toată elasticitatea intelectuală s-au dus pe apa Sâmbetei. Se prea poate ca, de azi pe mâni, toată întreprinderea să înceteze și fiecare să-și vază de treabă” (Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle. Ediție îngrijită de Christina Zarifopol-Illias, București, 2000, p. 217).
După retragerea lui Eminescu din redacție, în 1883, „Timpul” mai apare o perioadă, mai exact până pe 17 Martie 1884
În urma fuzionării „partidului conservator cu partidul liberal-sincer sub numele de partidul liberal-conservator, «Timpul» fuzionează cu «Binele publicu» (…) și apare în locul lor: «România», organ al partidului liberal-conservator” (Publicațiunile periodice românești, București, 1913, p. 723-724).
În Fondul Documentar Ipotești se păstrează câteva numere ale ziarului „Timpul” din perioada în care Eminescu activa în redacția acestuia.
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești
