Omul de afaceri Gelu Tofan vrea să readucă la viaţă „grâul roşu de Botoşani”, care acum este doar o filă de istorie în agricultura locală şi chiar cea naţională.
Calitatea excepţională a „grâului roşu de Botoşani” a intrat de mult în conştiinţa bătrânilor din judeţ, care îşi aduc aminte cum zeci de vagoane cu cereale plecau din gara Botoşani pentru a fi vândute în Vestul Europei.
În urmă cu mai bine de un secol, din Botoşani se exportau imense cantităţi de grâu şi orzoaică. Familiile de cultivatori, precum familia Goilav, care deţinea peste 1.600 de hectare în zona Rânghileşti şi care mai avea în arendă alte câteva sute de hectare cultivate cu cereale, şi mai ales a celor care intermediau vânzarea cerealelor s-au îmbogăţit înainte de Primul Război Mondial, iar unii chiar şi în perioada interbelică. Pe atunci, acest tip de grâu pleca din zona Botoşanilor către destinaţii europene, precum Germania sau Marea Britanie. Astfel, avea să fie cunoscut „grâul roşu de Botoşani” ca o marfă aflată la mare căutare, produsele de panificaţie realizate din respectivele cereale fiind renumite pentru cantitatea scăzută de gluten şi de savoarea deosebită a făinii.
Cu toate acestea, soiul de grâu care altădată făcea furori la export a dispărut complet din fermele româneşti, chiar dacă şi astăzi îl mai găsim listat între mărfurile de la Bursa din Londra.
În prezent, grâul roşu se mai cultivă în Italia şi Slovenia, dar pe loturi restrânse.
Seminţe aduse din Slovenia
Din Slovenia, omul de afaceri Gelu Tofan a reuşit să obţină câteva sute de seminţe prin care încearcă, într-un parteneriat cu o facultate de agricultură, să reînvie această cultură pe plaiurile botoşănene. În România, există seminţe de „grâu roşu de Botoşani” doar în băncile de gene, dar este aproape imposibil de obţinut de fermieri pentru a revitaliza această cultură. „De câţiva ani mă chinui să readuc «grâul roşu de Botoşani» în producţie. Este ceva care ţine de cultura noastră, de tradiţia noastră şi de aceea fac eforturi pentru a readuce acest tip de grâu în cultură. Am obţinut câteva sute de seminţe din Slovenia şi din toamnă vom face un lot experimental şi încercăm să obţinem baza seminceră”, a declarat omul de afaceri.
Un grâu scump
Tehnologia de cultură a grâului roşu includea fertilizarea exclusivă cu gunoi de grajd. Deşi de calitate, producţiile la hectar lăsau de dorit în trecut, cel mai mult obţinându-se circa 1.500 de kilograme la hectar. În anii ’60, în timpul colectivizării, s-a încercat trecerea la îngrăşămintele chimice şi a pesticidelor, dar rezultatele au fost catastrofale. Recoltele de grâul roşu obţinute au fost aproape necomestibile, iar cum tendinţa şi în agricultură era de industrializare, acest soi a fost înlocuit cu altele mai productive în condiţiile noi de cultură.
Acum, grâul roşu face parte din tendinţele la nivel mondial din industria panificaţiei artizanale. Pâinea obţinută cu acest tip de grâu are un gust uşor amărui şi o culoare mult mai închisă. Americanii şi britanicii sunt cei care au păstrat cel mai bine genetica grâului roşu, transferând-o la soiuri moderne, cu productivitate crescută şi toleranţă mare la bolile culturilor de păioase.
„Ca orice grâu dur, «roşu de Botoşani» are producţii reduse la hectar, dar compensează prin preţul care se poate obţine pe el”, a mai declarat Gelu Tofan.
În cadrul unui proiect finanţat parţial şi cu fonduri europene, Gelu Tofan a dezvoltat, la Todireni, satul său natal, o moară ultramodernă, cu sisteme automatizate şi un laborator performant de analiză al materiei prime, dar şi al făinii produse în moară, o investiţie care se ridică la opt milioane de euro.
